Mihail Sebastian (pe numele adevarat Iosef M. Hechter) si-a trait conditia de evreu foarte greu, mai ales dupa ce i s-a interzis accesul la presa. Era un impatimit al cuvantului, iar excluderea din viata presei a fost o lovitura greu de suportat. Sebastian a indurat ca toti evreii legile rasiale, a curatat zapada si a maturat strazile in detasamentele de munca, a supravietuit cu urechea la BBC si asculta de dimineata pana noaptea Mozart, Beethowen si Bach.

Lumea i-a fost ostila, destinul tragic. A murit in 1945 intr-un accident. Avea 38 de ani. Dupa sase decenii de la disparitia sa, Mihail Sebastian a primit recunoasterea internationala. Pentru "Jurnal", lui Mihail Sebastian i s-a conferit postum la München importantul premiu de carte "Geschwister Scholl" pe anul 2006, premiu ce este conferit in fiecare an incepand din 1985 de catre Börsenverein des Deutschen Buchhandels. Premiul recompenseaza carti simbolizand libertatile civile si curajul moral, a anuntat statul regional Bavaria, care acorda distinctia, transmite AFP.

Jurnalul sau cu privire la anii de groaza 1935-1944 a aparut abia in 1996, originalul gasindu-se in posesia fratelui sau, cartea fiind un document de mare valoare istorica care arata antisemitismul societatii romanesti in anii razboiului si rinocerizarea (aderarea la fascism) a unor intelectuali ca Mircea Eliade si Nae Ionescu.

Intre timp, Jurnalul a fost publicat si in Franta, SUA, Olanda si de curand si in Germania. Opera sa este pe cale de a fi (re)descoperita atat in tara cat si in strainatate. In Germania, Jurnalul a fost publicat sub numele Voller Entsetzen, aber nicht verzweifelt / Tagebücher 1935-1944.

Cu "Jurnalul" sau, scris in perioada 1935-1944, Mihail Sebastian a demonstrat ca greutatea cuvintelor putea supravietui celor mai grele epoci, a explicat presedintele reprezentantei regiunii Bavaria din asociatia germana a librarilor, Wolf Dieter Eggert. "Acest jurnal este un document despre o epoca inumana si o marturie sfasietoare de umanitate", a afirmat el.

Citeste si:

"La sfarsitul razboiului, Sebastian a urat Romania si Germania pentru ceea ce ii facusera. Dar el ura Germania lui Hitler, nu pe cea a premiilor Scholl", a adaugat editorul german al cartii, Edward Kanterian.
In jurnalul sau, Sebastian, unul dintre conducatorii tineretului intelectual contestatar si anticonformist, infatiseaza ascensiunea lenta a fascismului si a antisemitismului in Romania, cu incepere din anii ‘20 pana in cercul sau de prieteni, pe care ii pierde unul cate unul.

Jurnalul este "o marturie exemplara a dramei prabusirii rapide a structurilor democratice si a moravurilor civilizate", potrivit juriului. Premiul Scholl este decernat anual in memoria lui Sophie si a lui Hans Scholl, fondatorii grupului de rezistenta numit "La Rose Blanche", ucisi de regimul nazist in februarie 1943, la Munchen.

Printre laureatii acestui premiu se numara scriitorii Christa Wolf si Reiner Kunze, si sociologul germano-turc Necla Kelek.