Asa cum arata astazi, dupa 17 ani de libertate totala, timp in care a fost fie agresat de constructii neavenite, fie abandonat din ignoranta, Bucurestiul nu are nici pe departe imaginea unui continuum arhitectonic, a unui chip urban care sa ne bucure. Dimpotriva. Cladiri care se vor moderne, "lipite" abuziv si neinspirat de case vechi, datand de la inceputul secolului trecut, constructii gigantice ridicate langa monumente de patrimoniu, case lasate in paragina, strazi si trotuare murdare, aproape nefunctionale, devenite ad-hoc parcaje la vedere, un spatiu public obositor si solicitant - toate astea nu fac decat sa ucida si cea mai curata intentie de a-i descoperi frumusetile, inca neafectate, dar absorbite in haosul general.

Publicul, nepregatit sa inteleaga rolul arhitectului

Arhitectii constata, de pilda, lipsa de pregatire a publicului, inapt, in mare parte, din pacate, sa inteleaga rostul arhitectului in viata urbei, al formulelor de armonizare pe care acesta le propune si, ca atare, imposibilitatea locuitorilor de a adera la mesajul specialistilor. "Un public trebuie sa fie suficient de cultivat pentru a intelege ceea ce facem noi", afirma vicepresedintele Uniunii Arhitectilor din Romania, Stefan Lungu, cu o experienta de peste patru decenii in domeniul arhitecturii.

"Or, nu e vina publicului. E foarte greu de reparat agresiunea culturala indreptata impotriva lui, vreme de 50 de ani. Pe de alta parte, nu exista nici un fel de preocupare de a-i trezi cuiva interesul pentru domeniul arhitecturii, spre deosebire de alte zone ale artelor, cum ar fi muzica sau creatia plastica. In aceste conditii, e greu sa stai de vorba cu un public care nu are un minim de cunostinte in domeniu. Si exemple sunt numeroase. Vedem cu totii modul cum sunt prezentate pe canalele de televiziune locuintele oamenilor cu bani. Iti dai seama ca s-au investit acolo sume uriase, dar felul cum arata aceste case si explicatiile pe care le dau proprietarii lor denota o incultura crasa", comenteaza Stefan Lungu.

Evident, suntem tributari greselilor comise de regimurile anterioare. "Bunaoara, dupa razboi, arhitectul a fost, practic sters din randul categoriilor profesionale de la noi", continua interlocutorul. "El era, in cel mai rau caz, cel care facea fatadele. Constructorul era muncitorul. Arhitectul nu exista in constiinta publica. Spuneam, candva, intr-o discutie despre arhitectura satului romanesc, ca acolo, in sat, se faceau lucruri absolut extraordinare, de o frumusete incontestabila, de catre oameni nescoliti, care nu aveau pregatire de arhitecti. De fapt, in satul romanesc exista un foarte mare arhitect: traditia, in componenta ei etica. Taranul roman spune: "Taica, asta se cade a se face, asta nu se cade... Aici, in profesiunea noastra, multi fac ce nu se cade".

Cu toate ca nu poate ignora jocul intereselor economice de la noi, care fac ca regulamentele, legile si aportul arhitectilor sa nu fie luate in seama, vicepresedintele Uniunii Arhitectilor crede ca Bucurestiul ar putea ajunge, peste doua decenii, la nivelul capitalelor europene. "Bucurestiul are un potential extraordinar, adica este un oras frumos si ar putea deveni chiar foarte frumos. Din pacate, orice kitsch ordinar, care face trimitere la istorie, e luat in brate. Pana si 'Casa Poporului>> e apreciata si nu exista nici un fel de intelegere pentru arhitectura moderna", adauga Stefan Lungu cu tristete.

"Bucuresti - 2000", un proiect mort din fasa

In opinia profesorului arh. Stefan Lungu, un lucru este cert: "Nu exista initiative majore din partea autoritatilor, in scopul imbunatatirii spatiului urban, cu toate ca posibilitatea atragerii unor fonduri internationale nu este exclusa". Unul dintre proiectele uitate sau de-a dreptul ascunse de catre autoritati se refera la "Casa Poporului". Concursul "Bucuresti - 2000", organizat in urma cu zece ani si beneficiind de participare internationala, se referea la toata zona destructurata de operatiunea "Centrul Civic", cu accent pe spatiul urban din jurul Casei Poporului.

Citeste si:

"Ei bine, desi a existat un castigator, proiectul continua sa zaca la Primarie. Este absolut inacceptabil, pentru ca acolo exista o energie imensa care poate fi exploatata. Concursul acesta nu poate fi contestat de nimeni. A avut un juriu international cum putine concursuri de acest gen, din ultimii 30-40 de ani, au beneficiat: sapte personalitati de notorietate in lumea internationala a arhitecturii. A fost o adevarata minune sa cada toti de acord asupra unui proiect...".

Trebuie sa revenim la reguli democratice, pe care sa le respectam cu totii

Nici reprezentantii tinerei generatii de arhitecti nu sunt departe de perceptia colegilor de breasla cu experienta indelungata. Arhitectul Stefan Ghenciulescu, implicat in invatamantul universitar, redactor-sef al revistei "Arhitectura", care implineste in acest an un veac de existenta, considera ca este vorba de o "criza de crestere".

"As incerca sa nu fiu nici prea insensibil si ultraliberal, dar nici prea conservator. Ceea ce se intampla acum in Romania, si in modul cel mai intensiv in Bucuresti, este o criza de crestere, evident de tranzitie, fiindca noi trecem de la acel regim absolut in care era practic un client - statul, un proprietar si un proiectant; toti faceam ceea ce ni se cerea. Acum am trecut in extrema cealalta, in care fiecare face ce vrea, probabil o etapa intermediara in drumul spre o societate normala. As spune ca in aceasta salbaticie si dezvoltare complet individualista si libera se intampla si lucruri pozitive, pe care multa lume le ignora, dar se ajunge si la catastrofe - alt fel de distrugeri, diferite de cele generate de un proiect gigantic si unic; sunt distrugeri individuale, opera a fiecaruia dintre noi. Sigur ca situatia se va regulariza, important este cat ne putem permite sa pierdem pana atunci".

In opinia lui Stefan Ghenciulescu, Bucurestiul, care concentreaza 70 la suta din investitii, fiind locul unde se construieste intens si, implicit, unde oamenii castiga ceva mai mult, reuneste "petele albe si negre ale acestei tranzitii foarte salbatice. Este orasul cu cele mai multe baruri si cu cele mai multe spatii culturale, dar si cel mai poluat din Romania, cel mai murdar, in care nu prea mai ai loc, din cauza masinilor de pe strada, in care spatiile verzi se taie cu o repeziciune inspaimantatoare".

Ce trebuie sa faca arhitectii, carui comandament trebuie sa i se supuna, e simplu. "Cred ca revenirea la niste reguli normale, democratice, pe care trebuie sa le respectam cu totii, sa ne implicam in ceea ce se intampla in jurul nostru - fie ca suntem sau nu arhitecti - este cel mai urgent lucru", conchide Stefan Ghenciulescu. Numai ca trebuie avut in vedere un aspect aparent formal: "calitatea arhitecturala, care tine si de ceea ce doreste societatea de la arhitectura".

Regretabil este, adauga Ghenciulescu, ca la noi cultura plastica si, in general, cultura plastica moderna si, mai ales, cea arhitecturala moderna lasa mult de dorit. "E foarte greu - afirma arhitectul Ghenciulescu - sa propui si sa faci lucruri de calitate cand societatea nu e pregatita sa accepte arhitectura moderna. Or, acesta este un lucru foarte grav, fiindca degeaba ne plangem ca majoritatea romanilor este indragostita de acea constructie odioasa care este 'Casa Poporului>>, daca nu suntem capabili sa propunem modele alternative la aceasta cladire gigantica".

Luand in calcul "aplecarea spre modernitate a societatii romanesti", Ghenciulescu crede ca lucrurile vor arata cu totul altfel peste zece ani. Speranta ramane, totusi, motorul progresului.