Superman, Batman si X-Men au deschis drumul, Spider-Man a doborit toate recordurile. Hulk a incercat sa-si puna amprenta demolatoare asupra noii generatii de adolescenti cinefili, iar Catwoman a mieunat prin Halle Berry si s-a transformat in unul dintre cele mai vazute filme din vara anului 2004. Ultimii ani i-au mai adus pe Hellboy, Daredevil, Constantine si, desigur, pe controversatul "Sin City".

La inceput au fost BD-urile

Vremea supereroilor a inceput, in paginile revistelor de desene animate, cu figuri precum Superman (1938), Batman (1939) sau Captain America (1941), printre altii. Dupa razboi, DC Comics, editura in curtea careia se aflau marii eroi, a intrezarit potentialul acestora si a creat celebra Justice League of America (1960), in care se reuneau eforturile lui Batman, Superman, Flash, Green Lantern, Aquaman sau Wonder Woman. Dar cel care a intuit cel mai bine asteptarile cititorilor din perioada controversata a anilor ’60 a fost un scriitor care lucra pentru editura rivala, Marvel, cea care crease Captain America. Lui Stan Lee i se datoreaza aparitia unui univers de supereroi complex: "The Fantastic Four" (1961), "Hulk" (1962), "Spider-Man" (1962), "X-Men" (1963), "Daredevil" (1963) - care s-au transformat, in mod firesc, intr-o noua Justice League, la fel de solida, dar mai adaptata epocii.

Adolescentii, stapinii Hollywoodului

"Cu vreo 30 de ani in urma (istoricii de film au convenit asupra anului 1977 - cind s-a lansat 'Razboiul Stelelor>> - ca 'An 0>> in care incepe totul), copiii si adolescentii au pus stapinire pe Hollywood. Din momentul acela, gusturile lor au facut legea: de aici succesiunea interminabila de ecranizari de mare anvergura dupa benzi desenate cu supereroi", e de parere criticul de film Andrei Gorzo, adaugind: "Ce altceva sint supereroii acestia decit niste adolescenti inadaptati si ce sint puterile lor supranaturale, daca nu fantezii compensatoare?".

Citeste si:

Pentru criticul Andrei Cretulescu, trecerea de la reviste de BD la film e una normala: "In primul rind, storyboard-urile sint gata facute, in al doilea rind, mai toate operele scrise si publicate ajung, mai devreme sau mai tirziu, film de cinema, mai bun sau mai prost". Criticul atrage insa atentia asupra dimensiunilor fenomenului cinematic, care depaseste cu mult publicul fidel benzii desenate: "Numai admiratorii inversunati ai genului considera cartile de benzi desenate carti pur si simplu, si ca atare protesteaza grozav cind favoritele ('Hellblazer>>, 'From Hell>> etc.) ajung la cinema travestite.

Oamenii (copiii?) dau navala la cinema pentru ca vor mortis sa-si vada eroii odinioara desenati topaind in decoruri cvasinaturale, cu ajutorul computerelor, chit ca poate le era mai bine pe hirtie".

Drumul de la BD la film, via animatie

Pentru criticul Irina Margareta Nistor, transformarea comics-urilor "in filme cu actori este una veche", amintind din aceasta serie pelicule ca "Familia Adams", "Barbarella", "Batman", "Constantin", "Corbul", "Orasul ingerilor", "Dennis, pericol public", "Dick Tracy", "Familia Flinstone", "Popeye", "Omul-Paianjen", "Superman" sau "Povestiri din cripta".

Insa criticul atrage atentia ca "mare parte dintre ele au fost mai intii ecranizate in desene animate si mai apoi in pelicule cu actori, in ultima vreme extinzindu-se ideea, odata cu Mangas, BD-urile japoneze, care pentru occidentali par mai exotice". Secretul, succesului pentru Irina Nistor, consta in "publicul format, respectiv copiii si adolescentii care isi regasesc personajele fermecatoare sau inspaimintatoare ale primilor ani de lectura sau in faptul ca este vorba de o suita de intimplari, de obicei dintre cele mai banale si repetitive, oarecum tot pe mecanismele telenovelelor sau in cel mai bun caz al foiletoanelor, asa cum existau ele initial, inclusiv prin revistele si ziarele din lumea intreaga".