Se numeste Khaled Hosseini. S-a nascut la Kabul. Tatal sau era diplomat. Impreuna cu parintii a emigrat in SUA. Acum are 35 de ani, este medic si a scris prima lui carte. Aceasta a devenit in scurt timp un bestseller vandut in sute de mii de exemplare si laudat de mai toata presa literara.

Abia incepusem sa citesc "The Kite Runner", primita cu cele mai calduroase recomandari de la rudele mele din Canada, cand am si vazut-o in vitrinele librariilor din Bucuresti, sub titlul "Vanatorii de zmeie". Despre ea, Isabel Allende a scris: "Este una dintre acele povesti de neuitat care te urmareste ani de zile. Nu lipseste niciuna dintre marile teme ale literaturii - dragoste, onoare, vina, teama, ispasire si rascumparare a pacatului. Impresia care mi-a lasat-o este atat de puternica, incat tot ce am citit ulterior mi s-a parut banal."

Povestitorul este Amir. Tatal sau (Baba in afgana) a fost un negustor bogat care avea cea mai frumoasa casa din Wazir Akbar Khan, un district din nordul Kabulului. Baba si Amir sunt siiti. In curtea casei lor, intr-un bordei de chirpici, locuiau servitorii din casta inferioara a hazarilor. Acestia erau: Ali si fiul sau Hassan. Amir si Hassan erau frati de lapte. Mama lui Amir murind la nastere. Ei se jucau impreuna, fara ca Amir, desi copil, sa uite ca el e stapanul. Hassan il iubea fara precupetire si il ajuta sa prinda zmeul, la fiecare intrecere traditionala a afganilor.

Totusi Amir era gelos pe Hassan, avand impresia ca Baba ii acorda acestuia mai multa atentie decat lui insusi. Intr-un moment extrem de dificil pentru Hassan, Amir se dovedeste las si nu sare in ajutorul lui, sperand ca micul hazar nu a bagat de seama tradarea. Obsedat de vinovatia pe care prezenta lui Hassan i-o aminteste tot timpul, cu toate ca acesta ii pastreaza acelasi devotament, Amir comite o noua miselie. Desi Baba nu este de acord cu plecarea lui Ali si Hassan, acestia parasesc locuinta bogatului negustor. Scena despartirii celor patru care, de fapt, se iubesc unul pe celalalt, este sfasietoare.

Dar anii de inflorire din timpul domniei regelui Zahir Khan, detronat in 1973 de catre varul sau Duad Khan, care se declara presedinte al Republicii, i-au sfarsit. Curand comunistii preiau puterea, chemand in ajutor trupele sovietice. Ca urmare a teroarei instaurate, Baba folosindu-se de averea si relatiile sale, fuge in conditii ingrozitoare, impreuna cu Amir si cu alti refugiati, in Pakistan, ascunsi intr-o cisterna de benzina goala. De aici, cei doi vor capata dreptul de azil in SUA. Dar conditia de emigranti nu e deloc usoara. Fostul bogatas ajunge vanzator intr-o statie de benzina. Amir creste si scrie povestiri din ce in ce mai interesante. El se va indragosti de fiica lui Tahir, un fost general din armata afgana.

Citeste si:

Cu toate ca trecutul compromitator al Sorayei ar fi impiedicat casatoria, Amir, cu incuviintarea lui Baba, trece peste prejudecati si isi intemeiaza o familie fericita, dar care nu poate avea copii. Dupa moartea tatalui, un telefon al lui Rahim Khan, un vechi prieten al lui Baba si care intelesese gravele greseli comise in copilarie de Amir, ii cere sa vina de graba in Pakistan. Amir ajunge in tara vecina a Afganistanului, iar Rahim Khan ii cere sa plece la Kabul, sa incerce sa dea de urma lui Hassan si mai ales a baiatului acestuia Sohrab, amintindu-i o vorba a lui Zahir-Sah: "Exista o cale de a fi bun din nou".

De asemenea, batranul ii aduce la cunostinta un mare pacat comis de Baba, ceea ce explica ciudata comportare a acestuia. Ajuns in tara natala, distrusa si de razboiul cu sovieticii, dar si de teroarea cumplita a talibanilor, punandu-si in primejdie propria viata, Amir afla ca Hassan a fost ucis prin decapitare de catre talibani, iar micul Sohrab ajunsese sclavul unuia dintre calai.

Acesta nu era altul decat dusmanul din copilarie al lui Amir si Hassan, tocmai cel care provocase actul de lasitate al povestitorului. Trecand prin aventuri si suferinte neinchipuite, Amir il salveaza pe Sohrab, dar avea sa intampine nenumarate greutati ale adaptarii copilului la noua viata.

Atunci cand cartea sa era la tipar, Khaled Hosseini intreprinde o calatorie in Afganistan, isi da seama ca tot ce nascocise imaginatia sa, pentru ca e totusi vorba de o fictiune, corespundea adevarului, si ca intr-un fel sau altul el nu era altul decat insusi Amir.

Citind cartea lui Hosseini am ajuns la convingerea ca ma aflu in fata unuia dintre putinii scriitori contemporani care a izbutit sa descrie in mod obiectiv ce se intamplase in decursul deceniilor cu tara sa, a obiceiurilor si traditiilor ancestrale, dar in acelasi timp sa creeze caractere bine personificate, angrenate in lupte sfasietoare, cu destine emotionante si o actiune a carei rezonanta va dura mult timp dupa ce am intors si ultima pagina. Iar acest povestitor este abia la prima incercare.