Este foarte dureroasa despartirea de un artist ale carui date de personalitate se contopesc cu istoria muzicii timpului nostru. Cu un semn brutal, oprirea generoasei inimi a Maestrului Iosif Conta a asezat intre noi tacerea si neantul. Este sigur greu sa-i numaram cei care l-au admirat de-a lungul intregii sale vieti, rasplatind cu aplauze si ovatii marile sale realizari. Prin consemnarea reperelor nu reusim sa implinim evocarea unor performante care confirma exceptia, ca dimensiune a destinului. Maestrul Iosif Conta, incepand din primii ani ai deceniului al saselea si pana in prezent, s-a aflat, intr-un cumul de timp uimitor concentrat, traitor in lumea muzicii, la modul propriu. Adica al acelei muzici vii, create, pe care noi, ceilalti, am surprins-o, de-a lungul anilor, doar fragmentar, prin postura publicului sau a criticului.

Insusi artistul imi marturisea ca nu a intentionat in mod special sa intocmeasca un jurnal, nici al concertelor, nici al repertoriului, nici al inregistrarilor radiofonice, de televiziune sau discografice. Ideea de performanta a fost, pentru dirijorul Iosif Conta, ceva viu, o infaptuire a timpului care nu are drept destinatie memorialistica. Gestul sau de a darui ramane simbolic mostenirea unei uriase opere interpretative de mare semnificatie artistica, estetica si umanista. In ultimii ani de viata, intalnirile cu Maestru au prilejuit confesiuni legate de universul sau sufletesc. Reluam, la ceasul despartirii, cateva asemenea marturisiri care ne mangaie de pierderea suferita in muzica tarii slujite de Maestru o intreaga viata:

"M-ai intrebat ce inseamna existenta mea de-a lungul timpului? As spune ca existenta mea a fost o condamnare fericita de sclav al muzicii. Toate datele existentei mele, de bucurii si tristete, au respirat prin muzica. Este foarte sigur ca Divinitatea m-a ajutat, m-a protejat! Am realizat multe din ce mi-am propus. M-am bucurat de succes. Este greu de explicat cand si cum, in timp, au fost cu putinta atatea din cele facute.

…M-am nascut talentat, talentat pentru a face muzica, am muncit foarte mult, cu o eficienta buna, si am avut noroc! As fi putut prin decizie, prin alegere, poate... sa fac pictura, teatru, dans, sport sau altceva. Dar, inca din copilarie, daca am cantat cu vocea, la vioara sau la alte instrumente, pana la fenomenul dirijoral, toate mi-au venit bine, totul a decurs firesc. Asta e tot!"


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.