- Ce are Horatiu Malaele pe masa de lucru?

- Un proiect cinematografic, un scenariu de film, pe care incercam sa-l trecem prin furcile caudine ale birocratiei cinematografiei romane. E un scenariu exceptional cu atat mai mult cu cat e nascut dintr-o intamplare adevarata. Povestea e cutremuratoare, pentru ca, asa cum spuneam, parafrazand o vorba desteapta, "Somnul natiunii naste monstri" . Acolo unde poporul intra in amorteala si lasa monstrii sa-si faca de cap, intamplarile se situeaza intre tragedie si ridicol. Filmul nostru, in ciuda faptului ca povesteste drama unor oameni, o face cu foarte mult umor. Filmul transcende doua segmente de timp situate la mare distanta unul de altul. Scenariul este scris de mine si de Adrian Lustig care confirma in teatru ca e un bun dramaturg si are o usurinta exceptionala de a scrie.

- Cat despre distributie?

- Avem in vedere cativa actori de memorie ai teatrului si filmului romanesc. Nu este un film simplu, este un film frumos, cu multa lume, desi actiunea se petrece in 1953, lucrurile se situeaza la nivelul eternului posibil. Am facut un fel de casting pentru casa producatoare care cuprinde si actori tineri. Va fi o distributie buna.

- De ce 1953?

- Vremurile erau ciudate, vremurile erau caraghioase. Acum, din perspectiva timpului te poti detasa, le poti comenta, iti poti permite sa le vezi cu mai putina incrancenare, cu mai putina patima. Patima vremurilor a nenorocit multi oameni. Mie mi-a placut foarte mult un film rusesc al lui Nikita Mihalkov, se numea "Sclava iubirii". Era cu Elena Sorovei, cu Alexandr Kaliakin... Era vorba de o echipa de filmare si povestea dragostea dintre un operator si o actrita. Totodata vorbea despre revolutie in sensul cel mai comunist al cuvantului. Revolutie care se topea in aceasta poveste de dragoste.

- Povesteste-ne ceva despre "Revizorul"!

- Ca de fiecare data, sunt complet confiscat de proiect si tin la el asa cum as tine la proprii mei copii, nu poti sa iubesti un copil mai mult decat pe celalalt. Iubesc foarte mult acest ultim proiect pe care l-am realizat la Teatrul de Comedie, o trupa exceptionala si devotata si ma refer acum la "Revizorul". Pentru ca au crezut in proiect, nu a fost usor, cu atat mai mult cu cat pluteau peste noi umbrele fostelor spectacole.. Trupa este extraordinara si cred ca a si iesit o treaba buna. Din pacate, am fost si suntem in continuare socati de aceasta disparitie prematura a Dorinei Crisan Rusu care a compus muzica. Este o mare pierdere pentru noi si pentru teatru in general.

- Ce fereastra se deschide cand razi, in pielea personajului sau prin desenul pe care ni-l oferi?

Citeste si:

- Nu am acelasi ras, nu rad tot timpul dar cred in continuare ca rasul va mantui lumea. Daca omul isi va permite sa rada, cred ca lucrurile ar deveni mult mai simple.

- Cat despre celelalte arte...?

- In data de 19 voi vernisa o expozitie de grafica si caricatura careia eu i-am zis "Graficatura" la Galateea. Este o expozitie itineranta ce a vazut pana acum Venetia, New York si Bonn si iata, in sfarsit, Bucurestiul.

- Imi vorbeai de proiecte. Filmul ar fi primul, si, poate, cel mai greu. Cel de-al doilea ar fi vernisajul, venim sa-ti apreciem cele mai noi zambete desenate si sa-ti bem sampania si... ce mai urmeaza?

- Mai am o dramatizare dupa "Oameni sarmani" de Dostoievski si incerc sa pun lucrurile cap la cap si sa intocmesc un caiet de regie pentru un viitor spectacol. Mai sunt cateva proiecte care inoata pe langa mine in smoala asta care se numeste Viata... As vrea sa fac o marturisire... Eu sunt in permanenta competitie cu timpul, care mi-a devenit dusman. Un dusman pe care incerc sa-l imbunez. Asa incat el m-a lasat sa termin, impreuna cu Lustig, acest scenariu care la urma urmei cuprinde vreo 80 de pagini si nu a fost deloc usor. Lucrurile au fost destul de complicate. Tot scriind, mi-am dat seama ca vreau sa creez ceva de un realism fantastic a la Marquez, o saritura in suprarealism si metafizic. Baiatul meu cel mare este student la regie de film in anul III si poate sa fie un ajutor neprecupetit in acest proiect, daca va dori; cel mic este la Business Management, boboc si poate sa fie un ajutor de alt ordin daca termina repede facultatea si noi nu apucam sa terminam, Doamne fereste, filmul.

- Alte proiecte?

- Am facut un spectacol cu catedra UNESCO dupa "Primul om" al lui Camus, s-a facut o dramatizare buna, am reusit un spectacol bun in regia Catalinei Buzoianu si iata ca plecam cu el acum, pe 24, la Bruxelles. Se joaca in franceza. La Praga am avut o intalnire cu comunitatea romana de acolo, unde am prezentat un microrecital si o expozitie de "graficatura".

- Un gand pentru cel ce citeste aici si acum aceste randuri?

- Iata un distih fatalisto-existentialist: Alcatuirea mea cea condamnata,/
Sa-ncapa in ... "a fost odata...".