Sex si violenta. Ele sint subiectele care, dintotdeauna, ridica adrenalina, dilata pupilele, stimuleaza fantasmele sau spaimele celor mai multi dintre oameni, iar poetii, pictorii, hip-hopperii, oamenii de teatru, cineastii stiu asta. Si nu dau inapoi cind este vorba sa se foloseasca de efectul lor asupra publicului. Majoritatea. In plus, nu putini sint eseistii care atrag atentia ca o opera de arta fara referiri la sexualitate sau moarte, daca nu la amindoua, nu prea are valoare. Desigur, daca vorbim despre arte, atunci ne gindim (mai ales criticii) la canoane estetice, valori, care ingradesc folosirea nejustificata a celor doua mari surse de inspiratie, iar artistii tin cont si de lucrurile astea, bineinteles.

Argoul poetilor douamiisti

"Afirm ca textul poetic contemporan este si trebuie sa fie manipulator prin definitie. Iar valoarea sa 'literara>> decurge din tocmai eficienta manipularii", asa suna manifestul artistic al unui interesant poet debutant, intr-un numar al revistei "Paradigma" din 2003. El se numeste Adrian Urmanov. Unii cititori ar putea spune ca nu este decit manifestul in proza scris de un poet, care, atunci cind se exprima in versuri, se poate abate linistit de la canon. "Se scrie o poezie a imaginii nascute din anii de maturizare oferiti de splendida patrie postcomunista", mai afirma Urmanov. Tinarul poet, ca si cei din grupul lui, sustine ca uraste prefacatoria si utilizeaza argoul cu naturaletea celui ce a crescut intr-un mediu argotic.

"Las-o-n ma-sa de moarte cu negrul sin"

Pentru sceptici, iata un alt manifest, in versuri, apartinind altui sef de generatie de poeti, de data aceasta de pe meleaguri tomitane: "Vroiam sa scriu si eu o poezie ca orice/ tinar filfizon cu pletele-n vint despre/ amor carnal despre moartea/ cu sex de arama cu parul roscat." ("Ramii"). Mircea Tuglea, caci despre el este vorba, isi imagineaza si reactiile unui presupus cititor, care il ia peste picior pe poet: "Las-o balta, mirciulica, las-o in/ ma-sa de moarte cu negrul sin/ mi-e greata pina-n tavan, pina-n/ cer mi-e greata de voi poetii cei tineri/ si de bolboroselile voastre." "La ce bun un manifest, cind poezia isi revarsa liniile directoare prin fiecare cuvint sau imagine?", se intreaba retoric Adi Urmanov. Ca poezia, sexul si violenta par sa formeze un trio greu de despartit o demonstreaza si poemul "Hymen", scris tot de Mircea Tuglea: "O fata-am vazut, scrijelindu-si incet pe hymen poeme, de necitit".

Citeste si:

Depresiile negre ale poetelor

In caz ca aveti impresia ca numai constiintele artistice masculine pot produce texte care folosesc un limbaj sau un imaginar singeros, istoria literara va rezerva surprize serioase. Foarte departe de narcisismul adolescentin feminin, o "comemorare la 19 ani", pentru o alta poeta antologata de Marin Mincu in volumul "Poezia romana actuala", Alina Dubarca, este descrisa cu un stil depresiv drept "o prima tentativa de sinucidere".

Pentru cei care se intreaba intr-o doara cu ce ochi ar privi poeta niste secvente ale vietii ceva mai triste, daca ziua de nastere suna asa de trist, le vom satisface curiozitatea, nu fara un dram de cruzime, ce-i drept: o externare, de pilda, este doar o "lobotomie/ mica si/ o bucatica de creier/ odihnindu-se-n eprubeta."

O alta poeta are si o rugaminte de la cititorii inspaimintati: "ajuta-ma/ sa scap de zilnic aceeasi/ ispita de-a crapa/ tot creierul asta mare si bubos facut/ in eprubeta disperarii maica-mii/ cind tata venea beat" ("Suflarea pe masa", Saviana Stanescu).