interviu cu Alexandru Darie

- Recent, vi s-a decernat o stralucita distinctie italiana... Despre ce este vorba?

- Am primit diploma si decoratia Ordinul Stelei Solidaritatii Italiene in grad de Cavaler conferit de fostul presedinte al Republicii Italiene Carlo Azeglio Ciampi, la propunerea ministrului Afacerilor Externe pentru promovarea culturii italiene. Avem parteneriate cu teatrele italiene, vorbesc, in primul rand, de celebrul Piccolo Teatro, fondat de Giorgio Strehler, dupa aceea trei spectacole importante semnate de autori importanti ai culturii italiene, vorbesc de Pretore Vincenzo al lui de Filippo si cele doua spectacole realizate de mesterul Ciulei cu "Henric al patrulea" si "Sase personaje in cautarea unui autor" al lui Pirandello. Avem legaturi cu Teatrul Stabile din Torino, cu Teatrul Garibaldi din Palermo care a jucat aici ca si Piccolo Teatro care a jucat Arlechino.

Avem o colaborare excelenta cu Institutul Italian de Cultura, chiar in aceasta toamna s-a jucat Puppi Siciliani, acel spectacol de teatru traditional de papusi, sicilian care se adreseaza si adultilor, am avut, de-a lungul timpului, mai multe spectacole, probabil ca spectatorii nostri le tin minte. Am facut foarte multe turnee in Italia in ultimii patru ani, am jucat la Roma, la Piccolo, de cateva ori, la Milano, vom merge, probabil, in anul care vine, la Torino, la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa, am fost la Palermo si la Teatrul Garibaldi am jucat acolo "Anatomie. Titus".

- Teatrul italian se joaca alaturi de pagini din literatura dramatica rusa, engleza, irlandeza si asa mai departe...

- Ca o gluma, ar trebui sa ni se acorde si o distinctie din partea rusilor, pentru ca avem foarte multe spectacole semnate de mari autori rusi, avem Oblomov, avem Sorry, avem Casatoria, avem Unchiul Vania si acum Crima si pedeapsa. Avem legatura, in cadrul Uniunii Teatrelor din Europa, cu teatre rusesti importante, vorbim de Teatrul Levto din Sankt Petersburg, vorbim de Scoala teatrala experimentala de la Moscova. Jucam si teatru englezesc si teatru contemporan irlandez si teatru romanesc. Una dintre ultimele noastre premiere a fost cu piesa lui Matei Visniec "Richard al treilea se interzice", titlul original fiind "Richard al treilea nu se mai joaca".

Avem un repertoriu variat. Intre piese exista legaturi tematice. Avem si un spectacol muzical, Elisaveta Bam gandit muzical de Irinel Anghel pe un text de Daniil Harms in regia lui Tocilescu. Cred ca este foarte important sa oferim fie spectacole pe atat muzica foarte moderna cum este cea scrisa de Irinel Anghel, cat si muzica clasica reinterpretata sau intr-o viziune regizorala mai speciala. Vad ca se bucura de mare succes aceasta idee. In cadrul Festivalului National de Teatru avem si noi doua spectacole selectionate, Elisaveta Bam si Molly Sweeny in regia lui Alexandru Dabija.

- Ce noutati sunt la Bulandra?

- Mamouret de Jean Sarment. Mamouret e ultimul rol pe care l-a jucat doamna Bulandra pe aceasta scena, in aceasta piesa. Avem bucuria sa o revedem pe Tamara Buciuceanu in acest rol. Regia e semnata de Dinu Cernescu, costumele si decorul de Mihai Madescu si Luana Dragoescu iar distributia cuprinde actori cunoscuti ai teatrului dar si actori tineri. Textul are si o semnificatie mai profunda, nu este doar o simpla comedie. Vor intra in lucru mai multe spectacole, urmatorul, la Sala Izvor, va fi al meu, voi incepe repetitiile cu o piesa elisabetana a lui John Ford care se numeste "Ce pacat ca-i curva" si , dupa aceea, vor mai fi si altele in anul care vine. Sunt discutii la ora aceasta cu cativa regizori mari din lume care vor veni sa monteze la Bulandra. Sper ca Tocilescu sa faca un spectacol, curand, aici, sper ca si mesterul Ciulei sa mai faca un spectacol ca si unii regizori straini importanti precum Kordonskiy si altii.

- Care sunt dificultatile cu care va confruntati?

- Cred ca ar fi momentul ca Teatrul Bulandra, unicul teatru membru in Uniunea Teatrelor Europene si unicul teatru care se numeste teatru municipal, sa fie primul caruia sa i se acorde un nou sediu. Nu avem spatiu de repetitii si, de aceea, suntem obligati sa ocupam scena mai mult decat ar trebui, cu repetitiile. Un alt aspect, in acest moment, toti directorii de teatru din Romania sunt un fel de administratori de bloc. Ei nu pot hotari aproape nimic de capul lor. Trebuie tot timpul sa ceara fel de fel de aprobari si sa intocmeasca o multime de hartii.

Exista o teama enorma sa nu se fure... ce? Ca si cum toti directorii de teatru ar fi posesori de vila cu piscina. Peste tot in lume se tinde catre simplificarea deciziei. Imi aduc aminte, lucram la Oxford Stage Company impreuna cu Maria Miu care facea decorurile si costumele. Directorul teatrului a chemat-o, i-a pus in mana un plic si a spus: "Ai aici 6.000 de lire, du-te si cumpara materiale pentru costume", iar ea a intrebat: "Ce trebuie sa va aduc, chitante?" "Nu, trebuie sa cumperi materiale de toti banii". Incredere totala pentru ca omul si-a facut un calcul foarte simplu: daca tu cumperi materiale proaste, bagi banii in buzunar, te faci de ras ca scenograf si a doua oara nu te mai cheama nimeni, daca faci un lucru prost.

Am un prieten in Franta care s-a prezentat la o mare companie de film, i-au pus in brate o camera de luat vederi si l-au trimis sa filmeze niste cadre in parcul de vis-a-vis. Omul putea sa fuga cu camera in valoare de vreo 20.000 de dolari. El s-a dus, a filmat si i s-a spus "OK, esti angajat". Eu cred ca, in teatre, lucrurile ar trebui sa se desfasoare foarte simplu. Sa poti sa stabilesti niste salarii, sa faci niste cheltuieli si, la sase luni sau la un an sa dai socoteala asupra lor. De doi ani de zile posturile in teatre sunt blocate printr-o hotarare de guvern care se refera la bugetari. Am scris primului ministru rugandu-l sa dea o ordonanta, sa faca o derogare pentru teatre. Nu putem angaja tehnicieni cand acestia ne pleaca, nu putem angaja actori, nu putem stabili salariile actorilor pe care ii avem. Am primit un raspuns negativ. Aceasta denota o lipsa de interes fata de cultura teatrala romaneasca.

- Care este secretul de a te mentine in top?

- Sunt trei lucruri importante: in primul rand o consecventa repertoriala care priveste piese clasice din marele repertoriu al literaturii ruse, englezesti sau romanesti dar si piese inedite ale unor mari autori cum este aceasta piesa, "Triumful dragostei" a lui Marivaux care nu s-a mai montat in Romania niciodata sau cum e piesa "Sorry" care nici ea nu s-a mai jucat niciodata sau cum este aceasta adaptare a lui "Oblomov" sau a Elisavetei Bam, piese foarte rar jucate. Al doilea lucru important: faimosii regizori romani si cei din strainatate care sunt, de asemenea, de prim rang.

Cel de-al treilea aspect important il reprezinta actorii: alaturi de numele uriase si cunoscute au venit si actori foarte tineri care, unii dintre ei, au mari premii internationale. E vorba de o trupa care pastreaza aceasta traditie a Teatrului Bulandra: spectacole de avangarda combinate cu o scoala de actorie foarte serioasa. Pentru ca, poate, cel mai important lucru este faptul ca Teatrul Bulandra a devenit o scoala, in sensul adanc, filozofic al termenului. O scoala, un model...


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.