Joi seara, la emisiunea moderata de Adrian Ursu, "Discutii despre adevar", difuzata pe postul national de televiziune, scriitorul Paul Goma a avut o interventie telefonica in direct. A fost un prilej pentru scriitorul aflat de 30 ani la Paris sa isi transeze problemele si sa incerce sa "marcheze" in meciurile pe care le are cu cativa dintre scriitorii romani. Lista incepe cu Mircea Dinescu si continua cu Nicolae Manolescu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Gabriela Adamesteanu.

Furia lui Goma s-a transformat in-tr-o adevarata ploaie de invective, injurii, vulgaritati adresate tuturor "prietenilor" sai, morti sau vii. Brucan e un "dobitoc" pe care pamantul nu ar trebui sa-l rabde, Dinescu e un magar, Liiceanu si Plesu alcatuiesc "drojdia elitei", Gabriela Adamesteanu si-a dat concursul pentru distrugerea cartilor sale. Despre Tismaneanu a spus ca se pricepe la maruntisuri. Acesta e blamat de scriitorul din exil cum ca dupa ce l-a invitat la comisia de studiere a comunismului, l-a exclus pentru a-i baga pe altii in locul lui.

In acelasi timp, Goma e foarte suparat ca Manolescu l-a acuzat ca e antisemit. Desi recunoaste ca a criticat Israelul spunand ca "e un stat rasist si terorist", Goma sustine ca asta nu inseamna sa fii antisemit. "Acestea nu sunt acuze. Doar constatari". Practic, Paul Goma nu a adus argumente in sustinerea acuzatiilor pe care le-a adus. Marturiile sale par a fi mai degraba niste scenarii in care apar personaje cunoscute noua. Poate ca o samanta de adevar o exista insa… ramane de vazut care e adevarul de fapt si de drept.
Dintre scriitorii nominalizati de Paul Goma, doar Gabriela Adamesteanu a comentat spusele scriitorului Paul Goma. Redam mai jos transcrierea interventiei telefonice a lui Paul Goma din emisiunea sus-amintita.

Paul Goma: Cine a vorbit inaintea mea?

Adrian Ursu: Un securist era mai devreme care a fost trimis sa va ucida.. domnul Haiducu se cheama dumnealui. Nu stim daca asta e numele real. Stiti ca securistii aveau nume de astea patriotice

Paul Goma: Asa. Deci, incep. Va rog sa nu ma intrerupeti. Eu sunt unul dintre cei care si-au vazut dosarele in timpul arestarii - dosarele de ancheta - si care a suprevietuit anchetei si dupa ce a ajuns in Occident, a scris o carte de marturii. Dosarul meu, partial memorizat, a trecut in cartea Le tremblemment des hommes, a aparut mai intai in frantuzeste, iar dupa foarte multi ani a fost publicata de Liiceanu in romaneste. Si imediat a fost retrasa din librarii si trimisa la topit. Asta este documentul care la noi se numeste "Culoarea curcubeului". Asta-i una. A doua. Din dosarul de securitate al meu - pe care m-a ajutat Stejarel Olaru, imputernici-tul sa-l am, o parte din el, si sa-l public in anexa Barbosul - lipsesc o suma de documente esentiale. Eu vedeam atunci, in 1977, ca securistii scoteau documente, le rupeau… Din dosarele care erau sigilate, bineinteles. Le bagau in buzunar, le aruncau la cos, introduceau altele si asa mai departe. De atunci nu am incredere in dosare. Pe atunci inca nu cunosteam ca exista unul Pelin care senilizeaza dosarele de securitate. In dosarul meu, Stejarel Olaru m-a anuntat ca nu exista nici mandatul de arestare din 1977, nu exista nici documentul care probeaza ca Consiliul Uniuinii Scriitorilor m-a exclus in jurul datei de 16 aprilie 1977. Nu stiu ce a gasit Manolescu prin arhiva pe care a administrat-o… Dinescu e acolo pe platou?

Adrian Ursu: Nu e. Am incercat sa-l aducem dar calatoreste mult.

Paul Goma: Saracul de el. Pun eu mana si pe ala, pe magarul ala de Dinescu. Deci, nu exista document. Eu sunt omul fara documente. Dar mie nu-mi pasa. Satul de faptul ca de cand eram dusmanul poporului si mi s-au interzis cartile, am fost dat afara din tara si asa mai departe dar ziceam ca astia sunt comunistii. Comunistii m-au bagat in inchisoare, m-au bagat in domiciliu obligatoriu, m-au trimis peste hotare. Insa, dupa 1989, mi-am dat seama ca prietenii mei, colegii mei, scriitorii s-au purtat mult mai rau cu mine decat se purtase Plesita de exemplu. Manolescu nu mi-a dat nici un pumn, Liiceanu - doamne fereste - nu mi-a dat nici un pumn. Insa mi-a distrus carti. Asta nu se iarta intr-o tara, intr-o comunitate care nu are hartii. Deci. Amarat, prin 1992, Mircea Snegur, presedintele Republicii Moldova, venind la Paris a venit sa ma vada si m-a poftit acasa. Chiar asa mi-a zis: "dar viniti acasa". Si eu am fost foarte impresionat. Am zis sa ma mai gandesc dar deocamdata nu sa vin pentru ca si la voi, ca si la noi, si la Chisinau si la Bucuresti, exista comunisti. Si atata vreme cat exista comunisti in guvern si peste tot, eu nu am ce cauta in aceste tari. Am facut greseala sa trec peste acest cuvant pe care mi l-am dat mie insumi acum 6-7 luni cand Tismaneanu m-a anuntat ca formeaza o comisie si ca presedintele Basescu este de acord sa ma invite si pe mine. Si mi-am spus "domnule s-o fi schimbat ceva". Ei, bine, nu. Nu s-a schimbat nimic. Pentru ca, dupa ce eu am fost de acord, Tismaneanu a inventat o chestie (la maruntisuri de astea se pricepe) ca sa nu ma mai primeasca pe mine. In comisia care studia comunismul i-a bagat pe altii: pe Corneanu, pe Manolescu, pe Liiceanu si alti vajnici combatanti impotriva comunismului. Acum o luna si ceva am cedat propunerii unui prieteni de lansa un apel pentru restituirea drepturilor mele care-mi fusesera furate de comunistii in momentul in care am plecat din tara. Deocamdata, imi dau seama ca am gresit pentru a doua. Iar a treia oara nu va mai fi. Eu nu am ce sa caut in tara aceea. Ca nu ma vor, nu oamenii simpli, nu ma vrea elita. Drojdia elitei cum ii spun eu.

A. U.: Nu credeti ca ati fi putut contribui si dumneavoastra la aceasta dare in vileag a securistilor, facand o actiune in instanta, de pilda, impotriva celor…

P.G.: Ce am facut eu pana acum atatia ani de zile, 30 de ani de cand sunt in Occident? I-am pus in carti. Cartile mele au fost publicate partial in Romania dar cartile mele au fost retrase de prietenii mei Liiceanu, cu concursul Gabrielei Adamesteanu, a lui Manolescu, Plesu si asa mai departe. Astia sunt care m-au blocat, nu pe mine ca om (ca eu nu contez) ci pe mine ca purtator al unor informatii. Si atunci ce sa caut eu acolo? Ce sa caut eu acolo cand ei nu au loc de mine? Manolescu, ca sa scape de un post de ambasador la UNESCO, aici la Paris a inventat povestea cu antisemitul Goma, cand el insusi acum doi ani a fost acuzat de antisemitism. Si a facut-o turnatorul ala, Zalis, care a facut un denunt la comitetul ala evreilor si gata au decretat ca Goma este antisemit pentru ca a publicat in Viata Romaneasca un fragment din Jurnal in care criticam… ce criticam? Pe evrei? Nu domnule. Criticam statul Israel. Dar bineinteles ca-l criticam pentru ca e un stat rasist, e un stat terorist statul Israel. Astea nu sunt acuze, sunt constatari. Acuze ca sunt antisemit le formuleaza Manolescu. Ca sa se stearga acuzatia la adresa lui, hai sa-l acuze pe altul.

Stejarel Olaru: Eu as vrea sa reamintesc ca domnul Paul Goma are plangeri penale impotriva unor ofiteri de securitate…

Paul Goma: Cu cine vorbesc acum? Cand va veni pe rol procesul? Ca Plesita traieste. Uite, Brucan a murit. Sa nu-l rabde pamantul. Si voi il chemati la televiziune si-l tot intrebati. Dobitocul ala abia se gandea. Stia doar sa acuze. Iar astalalt, analfabetul asta de Plesita, va furnizeaza spectacole. Nu mai mergeti la circ, mergeti la Plesita unde va explica cum ne-a batut pe noi, cum i-a impuscat el pe partizani, ce crede el despre nevasta lui Goma. E foarte rau ca este asa.

Gabriela Adamesteanu

"Eu nu aveam cum sa-i distrug cartile lui Paul Goma. In cearta cu Liiceanu, am considerat ca Liiceanu nu merita sa fie scuipat pentru ca este cel care l-a publicat. Daca l-am contrazis pe Paul Goma, asta este urmarea. Din punctul meu de vedere este nerecunoscator. Primul articol care s-a scris despre el, in ianuarie 1990, aparut in Romania Literara este semnat de mine. Domnul Goma are o frustrare pe care nu o inteleg. O sa treaca timpul si o sa se vada ce a facut fiecare dintre noi. Liiceanu a dat la topit ceea ce nu i s-a vandut. E pacat. Din punctul meu de vedere este un foarte bun scriitor si un om de curaj. Dar nu este singurul. De ce nu spune niciodata ce a facut Tepeneag pentru el?"


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.