Ultima data am vazut-o pe veterana Gaya pe la Paste. Era inca frig afara si batranica elefantica de la Zoo Baneasa nu-si parasise inca cusca neprietenoasa, cu geamuri fumurii, la care se zgaiau cei mici si cei mari deopotriva.

Cu spatele la vizitatorii care se zbateau sa-i faca poze cu mobilul, Gaya statea linistita, de dimineata pana seara, asteptand parca, resemnata, sa-i treaca vremea. In ochii mari, umezi, i se citea tristetea.