Marius Dobrescu (foto), traducatorul in romana al lui Ismail Kadare, povesteste pentru "Cotidianul’’ cum a decis scriitorul sa nu mai calce in Romania.

Cum vede Ismail Kadare viitorul Balcanilor?

Marius Dobrescu: Nu de mult, intr-un interviu acordat unui ziar italian, Kadare afirma ca balcanicii vor trebui sa arate lumii civilizate ca sint si producatori de cultura, nu numai de razboaie. Mesajul acesta spune totul despre viziunea lui apropo de balcanici.

Optimism balcanic

Un alt scriitor balcanic, Milorad Pavic, afirma ca "secolul XX nu va avea sfirsit".

Citeste si:

Asertiunea lui Pavic se leaga logic de ideea exprimata de Kadare in interviul despre care tocmai am pomenit. Constat aici o simetrie perfecta: secolul XX a debutat cu un razboi ingrozitor declansat chiar aici, in Balcani, si s-a sfirsit la fel de chinuit, cu revolutii si razboaie locale, care au culminat cu dezmembrarea unui stat, cel iugoslav, asa cum s-a intimplat si cu Uniunea Sovietica.

Aceste cataclisme istorice vor lasa rani adinci in constiinta colectiva. Inchipuiti-va ce drame se nasc de aici, pe termen lung. Kadare tocmai despre asta vorbeste, dar, in final, razbate si o farima de speranta, asa cum se intimpla in multe dintre prozele sale. "Poporul e ca iarba. El rasare peste tot, cu o inversunare admirabila", spune Kadare in romanul ,,Cetatea’’. O abordare optimista, in contratimp cu cea exprimata de Pavic.

Care a fost relatia sa cu comunistii?

O data cu "Palatul viselor", volumul in care face o analiza a institutiilor otomane din secolul al XIX-lea pentru a ironiza de fapt regimul in care traia, Kadare a fost supus, imediat dupa aparitie, in 1981, unui tir critic teribil de dur din partea presei de partid si a criticii literare comuniste. Sa nu uitam in ce perioada a fost scris: erau ultimii ani ai dictaturii lui Enver Hodja! Dupa aparitia cartii, doar cine n-a vrut n-a putut recunoaste institutia la care se referea scriitorul.

Pentru noi, pentru romani, sarada este la fel de usor de dezlegat ca si pentru albanezi: Palatul viselor nu poate fi altceva decit Comitetul Central al Partidului Comunist, locul in care se elaborau strategiile guvernarii si in care erau lichidati ideologic adversarii regimului. Locul in care era scrisa istoria secreta a natiunii si trasat proiectul ei pentru secolul urmator. Un loc misterios, accesibil doar initiatilor. O lume realmente mitica, paralela cu jalnica realitate cotidiana.