Testele vocationale pot clarifica imaginea asupra viitorului. Liceanul se afla pus in pozitia de a-si alege propriul drum, prin intrarea la facultate. Decizia este uneori luata in pripa sau in lipsa de variante. Cei mai multi se confrunta cu gindul ca nu le place sa faca nimic, motiv pentru care le este indiferent in ce institutie isi vor petrece urmatorii ani de studii. Psihologii au ca solutie o multitudine de teste, al caror rezultat stabileste spre ce domeniu ar trebui sa se indrepte elevul, in functie de potentialul acestuia. "Psihodiagnosticul de personalitate ofera liceanului informatia care ii trebuie si unde anume sa se duca si ce sa faca", spune Dragos Iliescu, psiholog.

Psihotestele viitorului

O vizita la psiholog poate lumina perspectivele copilului. Din pacate, ideile preconcepute conform carora nu ajungi la psiholog decit daca esti nebun, ii impiedica atit pe parinti, cit si pe copii sa apeleze la ajutorul specialistului pentru indrumarea vocationala. Cabinetele psihologice detin teste performante de interese si de valori, care nu sint accesibile publicului larg. "Nu sint genul acela de teste pe care le gasim in reviste si le completam pe genunchi", atentioneaza psihologul Dragos Iliescu.

Citeste si:

Testele online sau cele puse la dispozitia publicului larg de catre media nu trebuie sa fie luate in considerare. Testarea trebuie facuta de un specialist. Una dintre cele mai cunoscute modalitati de testare a valorilor, accesibila oricui, o reprezinta testul lui John Holland, pentru cautarea directa a sinelui. Totusi, "testele de interese si de valori folosite pentru determinarea vocatiei reprezinta un 'high stake decision>>. Este nevoie de un sfat profesional", atentioneaza Dragos Iliescu.

Prin aceste teste sint verificate inteligenta, placerea, pasiunea si motivatia. Complexitatea lor este determinata si de clasa de care apartin: A, B sau C. "Categoria A este probabil cea mai facila, in timp ce ultimele doua nu pot fi decodate decit de profesionisti", spune psihologul. Rezultatele testelor nu pot fi interpretate perfect, existind o marja de eroare. "Niciodata masurarea psihologica nu o sa fie ca masurarea naturala. Nu e ca si cum ai lua un centimetru si ai masura capul cuiva", spune Dragos Iliescu.