Am vazut "Toujours l`amour" stand pe podea, intr-o sala intesata de studenti care s-au milogit la intrare sa intre gratis. Unii veneau la spectacol pentru a cincea sau a sasea oara. Reuseau sa se apropie, de fiecare data, de propria poveste de dragoste. Muzica si gesturile pline ale actorilor ii transferau intr-o lume salvata prin iubire. Teatru fara cuvinte, teatru invadat de simplitate, in care o inflexiune a unei sprancene spune, instantaneu, mai mult decat orice spasm vorbit al geloziei. Un spectacol de Dan Puric, pe care il joaca alaturi de Carmen Ungureanu, din 1997.