Cum public dornic sa vada si altceva decit reprezentatiile teatrelor locale gasesti de la Sibiu la Craiova si de la Timisoara la Braila, festivalurile se tin lant. In programul acestora, organizatorii includ citeva spectacole care-si fac rondul peste tot, pentru ca au multumit publicul acolo unde au fost montate. Astfel, "Banchetul" lui Maniutiu a mers atit la Sibiu, cit si la Timisoara, "Scaunele" lui Victor Ioan Frunza s-a jucat si el deja in mai multe festivaluri, la fel si "Un tramvai numit Popescu", regizat de Gavriil Pinte, pentru reprezentatii pe sine. Citiva dintre regizorii tineri si-au cistigat si ei un renume care le asigura invitatii la festivaluri. Radu Afrim si Carmen Vidu si-au dus spectacolele, anul acesta, in cel putin doua orase. Cu toate ca selectarea acelorasi spectacole pare sa multumeasca publicul, criticii apreciaza ca, uneori, festivalurile fac rabat de la intentiile declarate si atunci produc mai multa confuzie decit multumire.

Cum sa-ti asiguri sali pline

"Multe festivaluri tin loc de turnee", explica Magdalena Boiangiu. "Cind teatrele nu mai fac fata financiar ca sa poata duce spectacolele prin tara, e singura modalitate ca sa fie, totusi, jucate si in alte orase. Astfel, ele pot fi confruntate cu un public mai mare", apreciaza criticul de teatru. La fel ca majoritatea colegilor sai, Boiangiu observa intentiile organizatorilor de a fi pe placul publicului: "Criticul care face selectia va alege, bineinteles, citeva spectacole care sa-i placa lui, dar va tine cont si de gustul publicului. Nimeni nu vrea sa aiba festivaluri cu salile goale".

Criticul Cristina Rusiecki considera si ea evidenta intentia organizatorilor de a-si umple salile, chiar daca asta inseamna ca programul unui festival sa semene destul de mult cu al altuia: "Imi inchipui ca primariile si Ministerul Culturii, cei ce aloca bani unui festival, nu o fac doar ca sa plimbe vreo 15 critici care sa scrie despre eveniment. Fondurile se cheltuiesc ca spectacolele sa fie vazute mai ales de publicul local".