Pentru o serie de literati autohtoni, scrisul este o profesie pe care o desfasoara aproape cu religiozitate si cu o rigoare aproape matematica, lucru care le aduce un zimbet ironic atunci cind se vorbeste despre inspiratie. Pentru altii, dispozitiile umorale, angoasele, starile depresive sau oazele de seninatate pe care le provoaca hazardul, mediul social sau starile viscerale sint raspunzatoare intrucitva de pofta sau lipsa de chef de scris.

Breban si Cartarescu scriu zilnic

Nicolae Breban, unul dintre cei mai prolifici prozatori de la noi, este un exemplu de rigoare in ceea ce priveste programul de scris. El marturiseste ca, in tinerete, scria cite cinci pagini de roman pe zi, cu rare abateri de la regula, insa, pe masura ce anii au mai trecut, ritmul a incetinit la trei sau patru pagini. Prozatorul a incheiat recent romanul "Sensul vietii" si, in momentul de fata, lucreaza deja la un volum de eseuri de factura sociologica si/sau filosofica. Breban previne plictisul care l-ar putea acapara in urma unui program atit de riguros, schimbindu-si destul de des orasul in care scrie: Paris, München, aproape niciodata in Bucurestiul in care il indispune mizeria. In tinerete, prozatorul scria totusi fara probleme in Lugoj, orasul sau natal.

Mircea Cartarescu scrie in jurnalul sau in jur de douazeci de pagini pe luna si lucreaza intens la "Aripa dreapta", ultima parte a trilogiei "Orbitor". O bursa speciala oferita de Akademie Schloss Solitude la Stuttgart ii permite scriitorului sa se ocupe doar de proiectul sau literar. In felul acesta, Cartarescu crede ca a devenit de patru ori mai prolific decit pina acum, scriind in jur de patru pagini pe zi. Autorul "Nostalgiei" mai marturiseste ca scrie cel mai bine dimineata, in singuratate, timp de citeva ore.

Citeste si:

Dependenta de scris

Daca unii literati isi impun "la rece" sa scrie zilnic, Radu Cosasu este aproape dependent de scris: el ne-a marturisit ca "boleste" atunci cind nu se supune "stravechii reguli a scrisului: nici o zi fara o pagina scrisa". Pe de alta parte, Cosasu atrage atentia asupra faptului ca detesta "grafomania" si apreciaza "concizia". "Scriu numai dimineata, cam pina pe la prinz, dupa care scriu numai in gind", spune el.

Si Tudor Octavian scrie zilnic, la o ora fixa, mai exact la noua dimineata, regim pe care il respecta de mai bine de 40 de ani. Foarte disciplinat in ceea ce priveste atit orele de scris, cit si camera in care lucreaza, Tudor Octavian are in permanenta cu el un carnetel in care noteaza posibile subiecte de care se va ocupa in viitor. Poetul Serban Foarta are un program strict de scris, marturisind ca lucreaza "de dimineata pina seara, nu fara riscul unei grafomanii (latente, deocamdata)". El mai declara ca sedentarismul "il obliga" la "un scris mai mult sau mai putin zilnic", dar ca are, uneori, "nostalgia unei sterilitati preparatorii, din care pot sa rasara germenii unei creatii mai neprofesioniste, dar mai autentice".