Un aspect deosebit de important care trebuie luat in considerare atunci cand vorbim despre controlul greutatii este legatura existenta intre consumul de alimente si starea emotionala sau psihica. Un numar important de studii in domeniu au aratat ca apetitul poate fi stimulat de sentimente cum ar fi ingrijorarea, frustrarea, furia, ostilitatea, vina, sau respectul de sine scazut. Mancatul poate fi pentru unele persoane un refugiu si o modalitate de a trece peste toate aceste emotii negative.

Este deosebit de interesant faptul ca foamea are doar un rol mic atunci cand este vorba de cantitatea de alimente pe care o mancam. Problema incepe inca din copilaria timpurie, cu replicile folosite de catre parinti: "mananca tot din farfurie", "daca nu mananci tot nu primesti desert" sau "daca nu mananci, nu vei creste mare si puternic".
Fiind copii am invatat ca trebuie sa mancam tot ceea ce era in jurul nostru indiferent daca ne era sau nu foame. Un alt obicei inradacinat este de a manca tot ce este pus in fata ta, chiar daca stiai ca ai mancat deja suficient.

Ca indivizi maturi, ne bazam pe acest mod de a creste, umplandu-ne farfuria pe care apoi ne impunem sa o terminam. Toate aceste comportamente sunt rezultate ale acestui tip de conditionare la care suntem supusi in copilarie. Pentru a trece peste ele trebuie sa incercam schimbarea unor obiceiuri alimentare. Spre exemplu, atunci cand luam masa, ar trebui sa incercam sa mancam doar o portie mica, apoi daca dupa 5 minute resimtim inca o stare de foame, ar trebui sa suplimentam tot cu o portie mica. Este foarte important de stiut faptul ca semnalul de satietate, trimis dinspre stomac catre creier ajunge abia dupa 20 de minute de la luarea mesei.

Fara recompensari dulci

Citeste si:

Un alt tip de conditionare psihologica, pe care parintii o pun in aplicare fara a fi constienti de potentialele consecinte este recompensarea copiilor cu dulciuri. Practica de a oferi dulciuri copiilor ca recompensa pentru "ca au fost cuminti" este foarte raspandita in comportamentul parental, ea creand la o varsta matura un mecanism de auto-recompensare bazat pe alimentatie.

Recompensarea personala nu este in sine un mecanism nociv, atunci cand "premiile" sunt alese in concordanta cu scopul propus.

Spre exemplu, o persoana care doreste sa slabeasca ar trebui sa isi cumpere mai curand echipament sportiv decat mancare. Un alt tip de comportament pozitiv care poate ajuta o persoana sa slabeasca este de a citi povesti de succes apartinand altor oameni care au reusit deja acest lucru. Cercetatorii au aratat ca un contact direct al individului cu revistele glossy duce in multe cazuri la scaderea motivarii, din cauza lipsei de exemple pozitive legate de controlul greutatii. Procesul de autorecompensa poate fi realizat printr-o multitudine de alte cai decat prin mancare. Spre exemplu, dupa o zi grea la servici, o plimbare in parc alaturi de persoana iubita sau de prieteni duce intr-o proportie mult mai mare la eliminarea stresului decat ingurgitarea de alimente.

Desi multe diete propun "suplimente" alimentare pentru eforturile depuse, la perioade fixe, o persoana care isi doreste sa slabeasca, trebuie sa poarte in minte ca fiecare recompensa de acest fel, nu face altceva decat sa o indepaarteze de scopul stabilit. De asemenea, vizita la medicul specialist poate fi o sursa de exemple pozitive. Personalul special pregatit pentru asemenea cazuri este instruit atat etic, psihologic cat si profesional incat sa reprezinte un sprijin de care oricine care isi doreste sa slabeasca in mod sanatos are nevoie.