Romanul s-a nascut poet. Spiritul si gura tirgului isi apara, cit de des, idealurile romantice, inca vii si mustind de seva creatoare. Din pacate, aceeasi gura n-a gasit de cuviinta sa ne spuna si pentru cine s-a facut romanul poet. Adica cine s-a nascut cititor. Lipsa de poeti nu ducem, dar cine e publicul lor?

Aurul poetic al comunismului

Ion Bogdan Lefter spune ca "volumele de poezie au avut tiraje mari, colosale in epoca proletcultista. Toata productia editoriala era atunci de propaganda si o prelua imediat noul sistem al bibliotecilor 'pentru mase>>". Criticul atrage atentia si asupra "noului val din anii ’60-’70, care "a mai beneficiat de oarecare generozitate din partea autoritatilor, volumele de versuri aparind in citeva mii de exemplare, in vreme ce, in anii ’70-’80, "s-a stabilizat cam la 700-1.000 de exemplare la jumatatea intervalului si in jurul a 500 de exemplare catre final.

Citeste si:

Putin, pentru cunoscatori

Bogdan Lefter e de parere ca "cine invoca presupusele cifre mari de dinainte de 1989 n-a trait perioada sau are memorie scurta". Altfel spus, nimeni n-ar trebui sa se mire de tirajele reduse ale acestui gen, pentru ca "poezia asa se publica dintotdeauna si pretutindeni: in exemplare putine, pentru cunoscatori". "Cititorii de poezie azi sint studentii si puscariasii, cam ca in toate timpurile", il citeaza Marius Chivu pe Andrei Codrescu, adaugind ca situatia nu e specific romaneasca: "In Anglia, marile librarii au cite doua etaje, dar poezia se afla in cel mai indepartat colt, pe ultimul raft, posibil si cel de jos".