Numismatica este stiinta ce are drept obiect de studiu moneda. Inventia monedei ca mijloc de schimb comercial a fost atribuita multa vreme fenicienilor, pana s-a constatat ca era utilizata si in alte regiuni de pe glob (Asia, America Precolumbiana), doar ca avea forme mai putin obisnuite. O ramura importanta a numismaticii este medalistica. Aceasta are ca obiecte de cercetare medaliile si plachetele. Cea mai veche medalie este socotita piesa de 10 drahme care a fost batuta de atenieni in 480 i.H., cand au obtinut victoria de la Maraton impotriva persilor.

Cuvantul "numismatica" provine din grecescul numisma, preluat apoi si de romani sub forma nummus, dar si nomisma, care inseamna moneda, ban. Data de referinta in aparitia numismaticii romanesti este anul 1536, cand, la Bruxelles, aparea lucrarea "Hungaria" a marelui umanist Nicolaus Olahus, unde acesta argumenta originea romana a romanilor, prin limba si prin marturii numismatice. Iar prima medalie romaneasca a fost batuta la sfarsitul secolului al XV-lea.

Primii numismati

Societatea Numismatica Romana a fost infiintata in 1903, la initiativa unui grup de colectionari pasionati, in frunte cu printul Mihai Sutu, guvernator al Bancii Nationale a Romaniei. Sedinta de constituire a avut loc pe 28 decembrie 1903, ocazie cu care guvernatorul a fost ales presedinte, functie pe care a detinut-o timp de 30 de ani. Societatea Numismatica avea atunci 37 de membri fondatori, printre acestia numarandu-se si Dimitrie C. Butculescu, cel care, in 1891, pusese si bazele Societatii Filatelice Romane.

De altfel, cele doua societati (Filatelica si Numismatica) au avut, de-a lungul timpului, multe afinitati si stranse colaborari. Dar primul mare numismat roman a fost scriitorul, publicistul si arheologul Cezar Boliac (1813-1881), unul dintre artizanii Revolutiei de la 1848. In anul 1855, colectia sa cuprindea 3.500 de monede de aur, argint, bronz, precum si numeroase piese antice. Cele mai multe aveau sa fie donate, peste zece ani, Muzeului National de Arheologie, punandu-se astfel bazele Cabinetului Numismatic al acestuia, care functioneaza si astazi.

In 1868, Cezar Bolliac, devenit intre timp membru al Societatii Franceze de Numismatica si Arheologie, a initiat un curs general de numismatica la Universitatea din Bucuresti, audiat de 37 de elevi si studenti. Mari specialisti in numismatica au mai fost, dupa el, academicienii D.A. Sturza (1833-1914) si Constantin Moisil (1876-1958).

Cel mai tare numismat e un filatelist

In momentul de fata, Societatea Numismatica Romana are circa 3.000 de membri, un numar mult mai mic decat al colectionarilor de timbre, de exemplu. Explicatia e simpla: depozitarea sau expunerea unei colectii numismatice se realizeaza mult mai greu, iar procurarea obiectelor de colectie este mai dificila si mai scumpa. Pe de alta parte, niciunul dintre acesti pasionati nu acopera, prin colectia lui, tot domeniul numismaticii. Unii colectioneaza monede, altii bancnote, altii decoratii, iar altii medalii si plachete. Mai exista si colectionarii de jetoane (inclusiv jetoane de cazinou), care tot numismati se numesc. Domeniul este asadar vast si cuprinde orice obiect din categoria celor amintite.

Specificul obiectelor numismatice este acela ca se obtin prin stantare sau presare (cu exceptia bancnotelor, evident). Numarul membrilor fiecareia dintre aceste categorii este de cateva sute. Cel mai redutabil colectionar de medalii si plachete este nimeni altul decat presedintele Societatii Filatelice Romane, Leonard Pascanu. Desi in materie de timbre este singurul expert roman atestat de Asociatia Internationala a Expertilor Filatelici, Leonard Pascanu este mai "tare" ca numismat decat ca filatelist. Colectia sa de medalii si plachete numara cateva mii de piese, toate din perioada regalista (adica din secolul al XIX-lea pana in comunism). Aproape o suta dintre acestea sunt medalii de bronz.

Trei chintale de medalii regaliste

Citeste si:

"Numismatica si filatelia au trait in simbioza inca de la inceputurile lor, declara filatelistul-numismat Leonard Pascanu. Dimitrie Butculescu a fost primul presedinte al Societatii Filatelice si membru fondator al Societatii Numismatice. Alexandru Cantacuzino, unul dintre cei mai mari filatelisti expozanti ai Romaniei, a ajuns vicepresedinte al Societatii Numismatice". Leonard Pascanu nu s-a abatut nici el de la aceasta "traditie" a dublei pasiuni. "Eu m-am indreptat spre numismatica pornind tot de la timbre. Am observat ca, de-a lungul timpului, s-au batut multe medalii si plachete legate de filatelie si numai acestea ma interesau la inceput. Apoi au inceput sa ma preocupe evenimentele care prilejuiau medaliile respective, apoi detaliile tehnice, apoi autorii gravurilor si asa mai departe. Incet-incet, m-am trezit cu o colectie de medalii si plachete. Am fost nevoit sa ma restrang la o anumita perioada, pentru ca nu mai aveam loc de ele in casa. Asa ca m-am limitat la medaliile si plachetele romanesti din perioada regalista. Cea mai veche pe care o am este de pe vremea lui Cuza". Leonard Pascanu a inceput sa colectioneze medalii in urma cu aproximativ zece ani. Acum are peste 3.000 de piese, in greutate totala de cel putin 300 de kilograme. Sunt atat de multe si de grele, incat a trebuit sa le depoziteze in beci, ambalate in cutii de pantofi.

Preturi si etaloane

Medaliile, ca si monedele, sunt batute la Monetaria Statului. Nu pentru ca ar exista un monopol de stat, ci pentru ca acolo sunt cei mai buni gravori si meseriasi si cea mai serioasa tehnologie. Orice firma, fundatie, institutie sau persoana fizica poate comanda, pentru orice fel de comemorare, medalii sau plachete la Monetaria Statului. Nu trebuie adus decat desenul, dar si acesta se poate comanda.

O medalie, emisa intr-un tiraj minim de 100 de exemplare, costa cam 400.000 de lei vechi bucata, in pret fiind inclusa si cutia. Medaliile se fac de regula din tombac, un aliaj moale, de cupru si zinc, inventat special pentru acest gen de prelucrare. In anumite situatii, medaliile sunt placate galvanic cu aur sau argint, dar pot fi si batute in aceste metale. In privinta preturilor cu care circula medaliile de la un colectionar, acestea variaza de la 500.000-600.000 de lei vechi la cateva mii de euro, in functie de vechime, marime, raritatea pe piata, frumusetea si complexitatea desenului si metalul din care sunt facute.

Pretul unei medalii de argint, de pilda, din perioada 1866-1935, e cuprins intre 100 si 500 de euro, iar jetonul (sau "socoteaua") de orice fel (inclusiv jetonul de cazinou) - intre 2 si 100 de euro. Exemplele ar putea continua, dar concluzia e una singura: tot ce inseamna numismatica, indiferent ca e vorba de medalii, decoratii, monede, bancnote etc., incepe sa capete valoare din clipa in care iese din uz.

"Horia Rex Daciae"

Niciun alt eveniment din istoria romanilor n-a avut un ecou atat de mare in contemporaneitate si niciun alt personaj din trecutul nostru nu s-a regasit in atatea intruchipari iconografice precum conducatorii Rascoalei de la 1784. Portretele lui Horea, Closca si Crisan circulau de la un capat la altul al Europei, inca inainte de sfarsitul lor tragic. Treizeci si trei de pictori, gravori si sculptori au lasat posteritatii peste 100 de reprezentari, mult mai multe decat ale lui Voltaire, Frederic al II-lea si Iosif al II-lea la un loc. Si e vorba doar de cele care s-au pastrat timp de peste doua sute de ani, caci in realitate au fost mult mai multe. Explozia iconografica a culminat cu faimoasa medalie in care apare chipul proeminent al lui Horea, taranul din Albac, si inscriptia in latina: "Horia Rex Daciae". Medalia a aparut atat in timpul Rascoalei, cat si la 50 de ani de la infrangerea acesteia.

O piatra de moara pentru o nevasta

Monedele n-au fost intotdeauna asa cum le stim. In insula Yap, din arhipelagul Carolinelor, se folosesc si azi bani de piatra, mari chiar cat niste pietre de moara, gauriti la mijloc, ca sa poata fi insirati pe o prajina si dusi de doi oameni; monedele cu valoare maxima (azi iesite din uz) aveau 3,5 m in diametru si cantareau pana la 5 tone. Cu o moneda cu raza de o jumatate de metru se puteau cumpara 1.000 de nuci de cocos sau un purcel, iar cu una de 1,3 m - o canoe sau o nevasta. In insulele Salomon din Pacific, se foloseau, pe post de bani, colti de caine, in Zimbabwe - clopotei de bronz, iar in China antica banii erau sub forma de cutite.

Cele mai vechi monede, in sens modern, s-au confectionat din electrum - un aliaj natural din aur si argint - in colonia greceasca Lidia din Asia Mica, in secolul VII i.H. Erau turnate sub forma unor lingouri pe care se aplica un sigiliu. Primele monede romane (sec. V i.H.) au fost libra si uncia, cu subdiviziunile lor, si erau din arama.