Cotidianul "The New York Times" a publicat in editia de ieri un articol pornind de la povestea Verei Atkins (1908-2000), pusa cap la cap in cartea "A Life in Secrets" ("O viata de secrete"), scrisa de Sarah Helm. Firul epic incepe chiar in capitala Romaniei, unde s-a si nascut de altfel personajul cartii. In 1933, familia ei, pe numele adevarat Rosenberg, se muta in Anglia, dar dupa numai doi ani revine pe continent pentru ca Vera sa poata studia limbile moderne la Universitatea din Sorbona. In 1940, cind Germania a invadat Franta, Atkins s-a intors in Marea Britanie.

In cautarea timpului pierdut

Vera Atkins a furnizat primele informatii pentru spionajul britanic de pe teritoriul romanesc, cind inca lucra ca secretara pentru o companie petroliera din Bucuresti. A urcat pe scara ierarhica in cadrul serviciului de operatiuni speciale, pina a ajuns sa conduca o retea de agenti britanici care opera in Franta. Atkins, despre care se crede ca a inspirat personajul Miss Moneypenny al lui Ian Fleming, a ascuns insa un trecut enigmatic, dezvaluit de jurnalista Sarah Helm dupa zeci de ani de investigatii. Fost reporter la publicatiile "The Sunday Times" si "The Independent", autoarea cartii a reconstituit viata Verei, calatorind mii de kilometri din Romania pina in Canada, in cautare de documente si de fotografii.

Citeste si:

Pentru a rezolva puzzle-ul misterioasei vieti a spioanei, Helm a intervievat rudele inca in viata si colegii din timpul razboiului. Mai mult, jurnalista a stat fata-n fata cu eroina sa in 1998, cind aceasta avea aproape 90 de ani, insa, dupa cum declara pentru "The New York Times", intilnirea a fost edificatoare. In pofida virstei inaintate, Atkins avea o figura care intimida, fuma mult, avea o atitudine rece si impunatoare, un accent englezesc impecabil, toate acestea sustinute de o abilitate extraordinara de a evoca anumite detalii istorice si de a eluda altele.

Contraspionaj cu ironie

In "O viata de secrete", autoarea descrie in detaliu activitatile sectiei F a diviziei britanice pentru operatiuni speciale, inclusiv faptul ca, in 1943, serviciul a fost tradat de un pilot francez, care a transportat agenti din Marea Britanie in Franta si i-a predat direct nazistilor. Acestia le-au confiscat echipamentele de transmisie si au cerut Londrei, prin vocea lor, mai multi agenti, bani si arme, solicitare la care sectia F s-a conformat, fara sa-si dea seama ca este o capcana. Cartea insista pe incompetenta superiorului lui Atkins, Maurice Buckmaster, care a refuzat sa creada ca operatiunea sa a esuat, pina cind germanii, la ordinul lui Hitler, i-au trimis mesaje ironice in care multumeau pentru bani si armament.