Artistii care performeaza in fata unui public sint, de multe ori, ravasiti de emotie, pentru ca valoarea talentului si a anilor de exercitiu si de cautari este judecata de critici si de public in doar citeva ore de prestatie, cind orice greseala are o greutate foarte mare. In acele momente pline de tensiune, superstitiile gasesc un teren fertil pentru a incolti.

Voluptatile machiajului in culise

Hazardul pare sa isi ceara drepturile de la artisti, dar, pentru ca este vorba despre oameni talentati, cu numeroase roluri in spate, superstitiile cu care ei isi "omoara" mistic nenorocul sau cheama gratia divina capata contururi fascinante; doza de irational transforma aceste spaime in conflicte si acte ritualice, care sporesc misterul breslei. Dansatorul Razvan Mazilu ne-a marturisit ca, inca din copilarie, era "ravasit de atitea superstitii" incit incepuse sa fie "bintuit" de o viziune "cosmareasca" asupra vietii.

Speriat de amploarea pe care a luat-o fenomenul, Mazilu a "renuntat brusc la orice superstitie", asumindu-si "lucrurile rele si rateurile uriase" care credea ca vor urma. Bineinteles, anumite superstitii inca il mai "viziteaza" pe dansator, care se teme de vasul sau de galeata goala ce ar putea sa-i iasa in cale sau care a ramas adeptul "pasitului cu dreptul oriunde, peste orice prag, trotuar, scara etc." Ca foarte multi actori sau dansatori, Mazilu isi face cruce inainte de a intra pe scena. In locul superstitiilor din copilaria dansatorului s-au dezvoltat insa tabieturile artistului. Cine l-a vazut pe Mazilu in spectacolele sale cu siguranta a fost fascinat de expresivitatea deosebita a fetei, care, dincolo de trasaturile native si de mimica indelung exersata si studiata, este acoperita de un machiaj aparte. Inainte de un spectacol, dansatorul se machiaza singur "vreo ora, doua, lent, cu voluptate", fara sa se grabeasca.

Tabuurile ringului de tango

Citeste si:

Dansatorul de tango Daniel Mandita nu se lasa mai prejos si marturiseste ca nu danseaza niciodata pe melodia "Adios muchacos", compusa de catre Carol Cartel, unul dintre cei mai cunoscuti compozitori de muzica de tango, cu putin timp inainte de a muri. De asemenea, printre dansatorii de tango este tabu sa spui numele acestui compozitor inainte de un spectacol. Printre tabieturile lui Daniel Mandita se numara tigarile si cafeaua, inainte de un spectacol, savurate de preferinta in liniste. Dupa spectacol, Mandita nu vorbeste cu nimeni, nu se misca, nu face aproape nimic, doar mediteaza asupra prestatiei sale artistice. Mai religios din fire, un alt dansator de tango, Gilbert Iscu, isi face rugaciuni si poarta cu sine o carte de rugaciuni inainte de un spectacol si marturiseste ca nu danseaza decit cu prietenii, pentru ca dansul i se pare o forma aparte de intimitate, pe care o poti avea numai cu un om apropiat.

Retete contra ghinionului

Ca si Mazilu, actorul Mihai Bendeac se machiaza singur, de data aceasta intr-o ordine prestabilita, care, crede artistul, daca este respectata cu strasnicie, va patrunde si in spatiul sacru al spectacolului. Intr-adevar, atmosfera pe care si-o creeaza actorul seamana cu un demers ritualic: face anumite lucruri secrete, inainte de a intra pe scena, spune de trei ori aceeasi rugaciune, inainte ca publicul sa intre in sala, se plimba printre scaune. Acest "ritual" incepe la Bendeac inainte de a ajunge la teatru, in ziua reprezentatiei: actorul nu poate niciodata sa manince inaintea unui spectacol, isi verifica temperatura, asculta un anumit tip de muzica, foloseste energizante pentru a-si ajuta metabolismul.

Odata ajuns in culise, actorul cinta aproape incontinuu, face exercitii de dictie, se machiaza indelung, ascultind muzica. Mihai Bendeac se suspecteaza chiar de un soi de fanatism ocult. Cit despre zilele filmarii, actorul incepe cu un dus, in timpul caruia isi spala membrele intr-o anumita ordine si, atunci cind este condus cu masina de catre altcineva, Bendeac se teme ca respectivul sa nu dea putin inapoi automobilul, ceea ce ar fi un semn prost. Atunci cind merge pe jos la filmari sau la repetitii, Mihai Bendeac are inclusiv superstitii legate de strazi, care il determina sa aleaga drumuri ocolite, dificile, lungi.