"Eu, tu si toti cei pe care ii stim" este lung-metrajul de debut al tinerei regizoare excentrice Miranda July. Spun excentrica pentru ca scenariul scris tot de ea este plin de secvente antologice: conversatii "face to face", conversatii la telefon, conversatii pe chat, pline de replici deocheate savuroase, plus imagini spectaculoase si personaje picate parca din alta lume. Miranda July este un artist hibrid, care reuseste sa combine fericit tehnici ale artei video cu liniile de forta ale cinematografului "clasic", lucru care isi pune din plin amprenta asupra filmului sau. Eroina sa, Christine Jesperson, se foloseste de "jucariile" artei media pentru a interactiona cu cei din jurul sau.

O vedem la volanul unui taxi alaturi de un pensionar, incercind sa opreasca prin orice mijloace masina al carei proprietar a uitat un pestisor de acvariu pe capota si de-aici incolo sentimentul ca surprizele se vor tine lant devine o certitudine. Magazinul din care pensionarul isi cumpara niste adidasi din vinilin albastru este locul in care Christine se indragosteste de Richard, proaspatul divortat plin de angoase, si decide pe loc nu sa construiasca cine stie ce strategii pentru a-l cuceri, ci sa intre direct in viata si masina lui. Richard este insa un tip panicat, si ambuscada sentimentala de la semafor da gres. Richard are doi fii - cel mic, Robby, este un personaj adorabil - care isi petrec vremea pe chat, unde se converseaza cu o straina ale carei obsesii sexuale cei doi minori le zgindaresc cu replici nu tocmai ortodoxe.

Peter, fiul cel mare, ii lasa fratele mai mic sa continue conversatiile deocheate de pe mess si este prins intre experientele sexuale cu doua adolescente de virsta lui si inceputul de poveste de dragoste cu o colega de scoala. Este momentul in care, pe reteta unui scenariu inteligent, fiecare poveste in parte se complica. "Eu, tu si toti cei pe care ii stim" este o incursiune poetica in cotidianul unor indivizi a caror singura lupta este comunicarea sau, mai degraba, fuga de izolare intr-un univers banalizat in exces.

Este genul acela de film in care personajele, niste singuratici prizonieri ai micilor sau marilor esecuri personale, incearca sa scape de izolare, iar coincidentele ii ajuta sa interactioneze. Intr-un interviu recent, Miranda July spune: "Ma intereseaza oamenii care vor sa se apropie unii de altii - un cartier, o familie, un cuplu - dar care nu au mijloacele pentru a face acest lucru. Unele dintre cele mai eficiente ritualuri care tin de apropiere sint ritualurile care implica dezastrul (…) Acesti oameni aleg cai indirecte, uneori chinuite, unii spre ceilalti, pentru ca nu sint siguri ca exista cineva care asteapta la capatul drumului, email-ului, care traiesc cu frica si speranta exuberanta". Avem in frazele de mai sus cheia de lectura a filmului sau, un film tandru, cu accente care oscileaza intre dezolare si exuberanta.