Ce-a vorbit Andrei Bodiu la bere a luat drumul Securitatii. Dar asta nu-i mira pe literatii care se stiau filati in astfel de locuri publice. Ca la restaurantul Casei Scriitorilor din Bucuresti ar fi misunat informatori de toate soiurile, inca necunoscuti, stiau toti. Ba chiar Sindromul Farfuria, al carui nume vine de la intimplarea cu Dan Desliu si farfuria cu microfoane a securistului, bintuia mai hotarit decit spectrul turnatorului. Totusi, informatorii si instigatorii Securitatii n-au fost doar o umbra omniprezenta pe fundal, ci s-au ocupat de scriitori, inclusiv dupa 1989.

"A dat raportul cine trebuia"

Cind prozatorii timisoreni Daniel Vighi si Viorel Marineasa si-au cerut dosarele de la Securitate, li s-a raspuns ca nu au. Greu de crezut ca securistii l-au omis chiar pe Marineasa, care conducea cenaclul "Pavel Dan" de la Casa Studentilor. Convins ca avea informatori in cenaclu, el spune totusi ca "nimeni nu m-a intrebat niciodata nimic in mod direct". Nici cind a plecat in Italia, in 1984, cu ansamblul folcloric, nu l-a interogat nimeni la intoarcere. "A dat raportul cine trebuia, ca era plin de activisti ingramaditi sa mearga in excursie. Inainte de plecare ne-a adunat in sala de spectacole securistul Casei Studentilor, Eugen Lacatis, care se dadea drept profesor. Ne-a tinut o prelucrare colectiva, zicindu-ne ce sa nu facem si atit", isi aminteste Marineasa despre intilnirea cu tovarasul care a luat si angajamentul Monei Musca.

Urmarirea continua dupa ‘90

Citeste si:

Acelasi raspuns, ca nu ar avea dosar, l-a primit istoricul si scriitorul Marius Oprea, anchetat de Securitate in ’87-’88. "Cind am mers in audienta la el, Onisoru mi-a spus ca dosarul meu e probabil in continuare la siguranta nationala", afirma Oprea. Ceea ce l-a facut sa se gindeasca la situatiile similare ale lui Vighi si Marineasa. Convingerea ca au dosarele inca active pare plauzibila, cei doi fiind membri fondatori ai Societatii Timisoara, infiintata in 1990 si luata in vizor de SRI. Motivele trebuie cautate, in opinia celor doi, in implicarea lor in redactarea Proclamatiei de la Timisoara si a Memorandumului pentru regionalizarea Romaniei, pentru care li s-a reprosat ca au atentat la integritatea statului. "In ’90, generalul Stanculescu, atunci ministru al Apararii, ne-a cautat la sediul Societatii. Sustinea ca vrea sa-l aduca pe rege in tara si ne cerea sa-l ajutam sa planifice lovitura de stat militara pentru a-l instala. Voia, de fapt, sa ne prinda cu asta si sa ne aresteze", povesteste Vighi.

I-au prins la cimitir

Sediile organizatiilor infiintate de scriitori au atras personaje dubioase si dupa ’90, iar inainte, intilnirile literatilor erau monitorizate. Pe Vighi l-a surprins sa afle ca "pe Gheorghe Pruncut si pe Nicolae Stoia, arestati in ’87-’88, i-au intrebat de mai toate intilnirile noastre. Stiau ce faceam la tanti Bibi, adica Maria Ember, din familia Pop de Basesti, o doamna de vreo 80 de ani, foarte simpatica, ce primea in casa tot felul de batrini reactionari si tineri scriitori. O data i-am imbatat acolo pe batrini ca sa ne cinte imnul regal, altfel n-au vrut. Securistii stiau si de intilnirile noastre din cimitire, unde ascultam Chopin si Bach la casetofon si discutam crezind ca nu sintem inregistrati".