La o zi dupa interviul-soc din Frankfurter Allegemeine Zeitung, acea "tacere zdrobitoare a instantei morale a natiunii" cum o numea cineva a spart in trei parti societatea germana: cei care se retrag in tacere, cei care ii iau apararea lui Grass si cei care il ataca. Cei care il sustin fac apel la cuvantul Respect: "Un maestru al condeiului isi ingaduie un respiro si reflecteaza: ce ai uitat sa povestesti de-a lungul vietii tale? 83 de ani si o trecere obligatorie prin partidul nazist".

In acelasi timp cresc presiunile in Europa pentru restituirea Premiului Nobel obtinut de Grass in 1999. Fundatia Nobel a dat publicitatii un comunicat in care se spune: "Deciziile legate de premii sunt irevocabile. In cei 150 de ani de existenta Fundatia nu a revocat nici un premiu, nici macar pe cele mai contestate".
La doua zile dupa declaratia-soc, Grass iese in public si spune "Presa incearca sa ma transforme intr-un nimeni". O acuzatie cu atat mai grava cu cat vorbim de un sciitor care a facut din cetatean si responsabilitatea civica centrul de greutate al operei sale. "Tocmai din acest motiv sunt multumit ca exista opinii contradictorii, diferite. Pot doar sa sper ca macar o parte din cei care m-au atacat imi vor citi cu atentie cartea".

In legatura cu restituirea titlului de cetatean de onoare, a altor titluri onorifice sau premii Grass prefera sa nu se pronunte in nici un fel. "Daca as face-o, nu m-as mai putea opri".. Revine insa la o idee fundamentala, in cele doua luni cat a facut parte din Waffen SS nu a gresit fata de nimeni, nu a participat la nici un delict. Omul, care altadata era constiinta critica a tarii sale, se declara acum nevinovat. In ceea ce priveste restul, se scuza: "Neputand sa ma bazeze decat pe memorie, nu am reusit sa exprim intr-o maniera cat mai precisa, argumentat, modul meu de a actiona la 16-17 ani. Si daca a durat atat de mult pana sa fac public acest adevar al existentei mele, a fost deoarece am dorit sa imi suport propriile consecinte. Asa se explica comportamentul, destinul meu de scriitor si cetatean".

Vorbim totusi de aproape 60 de ani de tacere. "Numai cand m-am decis sa scriu cate ceva despre tineretea mea am gasit aceasta forma literara care, in fine mi-a permis sa vorbesc si sa scriu despre perioada in care am fost membru al Waffen SS. Un raspuns nu moral sau politic, ci mai degraba artistic: m-am exprimat pentru ca am gasit in cele din urma modalitatea justa pentru a o face. Dar cele doua luni in SS nu vor reprezenta miezul cartii mele".

Tema principala e constituita de dilemele care l-au tulburat in anii succesivi. Si asupra carora insista. "Cum am putut sa adopt de o maniera atat de naiva aceasta ideoogie?" De ce nu am pus intrebari cand unchiul meu polonez a fost impuscat conform legii martiale in 1939, dupa asaltul nazist asupra oficiilor postale din Danzica. De ce nu am facut cercetari cand profesorul meu de latina care isi exprimase indoieli in legatura cu victoria finala a disparut brusc?

Citeste si:

Astfel se incheie cu multe puncte de suspensie interviul cu GG (alaturi de BB - Bertolt Brecht - el este unul dintre intelectualii-simbol ai natiunii germane) acordat agentiei de stiri DPA. Dar au mai ramas multe aspecte de lamurit, cele care au determinat accese de furie si dezamagire printre specialisti si cititori.

Intre timp frontul dezbaterilor s-a mutat de pe terenul intelectual pe cel politic. Daca Angela Merkel a decis sa nu comenteze incidentul, colegii sai de partid nu ii iarta lui Grass criticile aduse lui Adenauer, exprimate in interviu: "Grass a fost intotdeauna necrutator cu toata lumea, in special cu politicienii. Ar fi cazul acum sa aiba acceasi atitudine fata de sine insusi si sa dea inapoi toate premiile. Inclusiv Premiul Nobel", spune expertul cultural al Uniunii crestin-democrate Wolfgang Bornsen.

Potrivit unor cercetari intreprinse de cotidianul Kolner Stadt-Anzeiger, marturisirea lui Grass de saptamana trecuta a anticipat cu putin revelatiile istoricilor. Adeziunea sa se afla intr-o arhiva (vezi imaginile) a national-socialismului elaborata de Ministerul Sigurantei Nationale, in fosta Germanie de Est, arhiva ce va fi desecretizata in martie 2007. Potrivit cotidianului amintit, STAI, serviciul secret al RDG ar fi adunat materiale din perioada nazista pentru a le folosi ca mijloc de presiune asupra persoanelor care ar fi intrat in conflict cu regimul comunist. Arhiva, asupra careia lucreaza din 2001 un grup de 11 istorici contine peste 800.000 de documente. In interviu Grass a sustinut ca motivul pentru care a spus adevarul a fost greutatea insuportabila a tacerii sale.

Cartea lui Gunther Grass va aparea in luna septembrie si se anunta de pe acum un best-seller.