"Povestea aceasta incepe acolo, departe, pe plaiurile Moldovei… din satul in care m-am nascut… am strabatut o cale anevoioasa, strajuita de copaci ce se pierd in zarea indepartata. A fost lung, desigur, acest drum. Cand de scurt mi s-a parut!". Astfel se incheie sirul amintirilor lui George Enescu, consemnate de catre Bernard Gavoty.

Astazi, la implinirea a 125 de ani de la momentul in care a inceput existenta miraculoasa a marelui artist roman, privim desigur cu aceeasi admiratie si recunostinta catre el. George Enescu si-a iubit mult copilaria, dovada fiind ecourile ce strabat de-a lungul capodoperelor, fie in sonurile "Impresiilor din copilarie", in cele ale muzicii din "Sateasca", fie chiar in evocarea ideii existentei copilariei vegheate de soarta, ale inceputurilor Oedipului antic.
Ales de destin pentru a fi unul dintre marii romani ai lumii, George Enescu devine, in spiritualitatea noastra, cel care a deschis muzicii romanesti calea spre universalitate. Pe coordonatele interpretarii si creatiei, marile sale realizari au facut cunoscute valori de tezaur national, intrate astfel in patrimoniul umanitatii.

Pentru cei care i-au fost contemporani, beneficiul este enorm, caci ei s-au invecinat cu un artist de geniu si un Om nepereche. Generatiilor care i-au urmat, mostenirea violonistului, pianistului si dirijorului a intrat in acea crepusculara imagine a amintirilor, spre deosebire de creatia componistica, ce cunoaste treptat o meritata si continua revelatie.

Scrisul despre Enescu - studii, analize, antologii, memorialistica - se imbogateste mereu, dezvaluind dorinta de a ni-l apropia mereu, in pofida trecerii timpului. Imaginea, prin filmul documentar, eseistic si de comentariu, ofera in paralel sansa acestei prezente simbolice, la care se adauga mereu alte si alte versiuni interpretative ale operei sale muzicale.

Citeste si:

Sunt acestea gesturi de suflet si sentiment care, la prilejuri aniversare, capata o alta configuratie ce demonstreaza forta de prezenta a artei si personalitatii enesciene, a carei calatorie prin viata incepuse, in 1881, in zarea poetica a Livenilor.

Incercand a gasi cuvintele potrivite unei astfel de aniversari petrecute in plina vara, descoperim ca, la fiecare astfel de sarbatorire, cei aflati aproape de Maestru si-au ales modul de exprimare pe masura propriilor sentimente. Iata, astfel, cele scrise de un alt artist mare al muzicii romanesti, compozitorul Mihail Jora, cu multi, foarte multi ani in urma, fara a-si pierde actualitatea: "Copilul nascut in zodia Fecioarei a crescut zdravan, mare si frumos, purtand cu usurinta povara atator binecuvantari ce ar fi rapus pe un altul. Valtoarea vietii l-a otelit, puterea de munca l-a desavarsit, minunatul sau dar l-a inaltat.

Din urcus in urcus, pruncul de odinioara salasluieste la inaltimi sufletesti ce nu pot fi intrecute decat de el insusi, iar geniul sau copleseste omenirea cu feluritele feluri sub care se arata. Binecuvantate sa fie ursitoarele ce s-au coborat in umila casuta de la Liveni. Binecuvantata sa fie amintirea parintilor. Binecuvantat sa fii maestre scump, pe cat iti sunt mintea sufletul si inima de mari".