Este conducator de doctorate in arte vizuale din 2002 si presedinte al Comisiei Nationale de Educatie Vizuala din 2003. Este doctor in Estetica Artelor / Arte Vizuale din 2001 si profesor universitar din 1994, la catedra de grafica. A indeplinit functia de sef de catedra intre 1994-2000. Indeplineste functia de presedinte al Uniunii Artistilor Plastici din Romania intre 1990-1993 si pe cea de vicepresedinte al Uniunii Artistilor Plastici intre 1998-2002.
Expozitii in strainatate - incepand cu anul 1969 participari la:

• Stuttgart, Linz, Ontario, Los Angeles, Rio de Janeiro, Praga, Cannes,
Moscova, Budapesta, Brazilia, Paris, Bruxelles, Napoli, Thessaloniki

Premii si mentiuni: pentru lucrari de grafica, grafica aplicata, activitate artistica in general - 1970 - Bucuresti, 1972 - Ontario, 1973 - Moscova, 1975 - Cannes, 1978 - Bucuresti, 2003 - Timisoara, 2004 - Bucuresti - Ordinul Meritul Cultural in grad de Ofiter.
Carti publicate: "Ordine si Dezordine in limbajul graficii", "Tehnici de figurare in gravura" - Editura Tehnica 2001, "Retorica si candoare in artele grafice" - Ed. Aletheia 2004, "Triunghiul apelor" - Editura Semne -Bucuresti 2005, "Tehnici traditionale ale gravurii in slujba figurarii plastice" - Ed. Aletheia - 2005, "Tarcul cu flori" - Ed. Semne - Bucuresti 2005, "Mental si senzorial", Editura Aletheia, 2006.

- Studentii spun ca Mihai Manescu este un mentor, o scoala.

- Chiar daca par lipsit de modestie, mi-e greu sa refuz in totalitate un asemenea apelativ. In ani, mai cu seama aceste doua noi directii, masteratul si doctoratul am realizat ca reprezinta, intr-adevar, un nivel de instruire artistica mult mai special.

Activitatea se inmanuncheaza cu rute teoretice de cercetare care sunt altele decat cursurile obisnuite, fundamentale, teoretice, mai ales in universitatile de arta unde domeniul de masterat si cel doctorat sunt noi, conducatorii sunt extrem de putini si temele teoretice sunt abia acum aduse la lumina. Teorie legata de limbajul specific nu prea exista. Exista doar unele traduceri si acelea greu adaptabile la sistemul nostru, la traditia noastra romaneasca de beaux arts si asa mai departe.

- Ce mai face Mihai Manescu, autorul atat al unor carti de teoria artei, cat si al unor volume de arta culinara, de pescuit, al unor jurnale din taberele de creatie?

- De fapt toate subiectele s-au legat de conditia de artist plastic participant la tabere de creatie, cartile au fost determinate de o suma de amintiri care se cuveneau aduse la lumina, extrem de pretioase, atat ca simtire a peisajului cat si ca intamplari cu oameni deosebiti asa cum sunt plasticienii, cu atitudini extrem de speciale fata de peisaj, fata de lumina, fata de aventuri precum pescuitul, prietenia si asa mai departe. Sculptorul Virgil Mihaescu, cu o remarcabila insistenta, ne-a convins, prin anii '75, pe cativa artisti bucuresteni, tineri pe atunci dar marcati deja de o rutina a existentei noastre profesionale, sa-l insotim in delta.

La plecare eram graficieni, pictori, ceramisti, critici de arta si sculptori. Peste cateva zile eram tot atatia impatimiti ai Deltei, fanatici ai peisajului si pescuitului. Atleticul coleg, sportiv cu medalii internationale, ne era, in egala masura, ghid, mentor in delicata arta a pescarilor-plasticieni, conducator necontestat, judecator al maruntelor neintelegeri dar, mai cu seama, administrator al bucuriilor noastre. Lumina argintie, de negasit altundeva, peisajul de o rafinata monotonie, cu raporturi mereu imprevizibile, cu sunete si vietati fermecatoare, stralucirea primelor noastre capturi, toate acestea ne-au otravit dulce dar irevocabil, ne-au facut dependenti, au devenit drogul toamnelor noastre. Si astfel, in principal datorita lui, au devenit posibile taberele de la Partizani. Spectacolul oferit de Virgil la vasle nu era numai o performanta sportiva ci, mai ales, o bucurie estetica asa incat nu mi l-am putut niciodata imagina stins din viata, ci doar vaslind, lunecand pe ape aurii si indepartate...

- Cand ati devenit un autor de lucrari teoretice?

Citeste si:

- Recunosc ca momentul determinant pentru a scrie anumite lucrari teoretice a fost doctoratul. Am invatat ca trebuie sa gandesc sistematic, am invatat ca anumite teme neabordate de altii se impun a fi limpezite nu atat pentru o comisie care mi-a aprobat doctoratul cat mai ales pentru studentii nostri dar si pentru viitorii nostri studenti. Plec de la premisa ca orice doctorat in arte vizuale trebuie sa fie tiparit, pentru a fi gasit la biblioteca facultatii noastre, pentru a deveni un instrument de lucru, de instruire pentru oricine este interesat de tema.

- Vreti sa evocati aici cateva teme preferate din cartile dumneavoastra?

- Cred ca se pot sintetiza aceste idei care, prin limpeziri repetate, prin niste manevre de tip retoric, fac ca un mesaj sa fie nu numai inteligibil ci si convingator: le-am numit tehnici de expresivizare, tratate intr-un capitol dintr-o carte care s-a numit "Retorica si candoare in limbajul graficii". O alta categorie de interes a fost tehnica mesajului in grafica aplicata unde se pot identifica, cu mare usurinta, mijloace prin care mesajul devine proeminent, convingator.

In "Tehnici de figurare in gravura", am plecat de la premisa ca, in orice domeniu al artelor plastice, exista niste tehnici specifice de figurare, iar modul in care vizibilul este tradus in forme plastice evoca acel vizibil care a fost initial pretext.

Calitatile de seductie plastica, datorand mult tehnicilor manuale de incerneluire, ca si subtilele, abia sesizabilele diferente de stergere a placii incizate, care pot conferi imaginii plastice calitati mereu nuantate, aportul adancimii santurilor la calitatea hasurilor gravate, importanta calitatii hartiei de gravura pentru distinsa materialitate a stampei, reprezinta doar cateva dintre virtutile gravurii raportate la cele mai performante modalitati tipografice ale zilelor noastre.

O ultima preocupare, "Arta invatarii artei" este un soi de reculegere fata de intamplarile din ultimii 20 de ani din domeniul acesta al invatamantului in care am conceptualizat modul in care verbul "invata" are atat un sens activ cat si unul pasiv. Aceasta carte e foarte aproape de a fi incheiata, dar, pe de alta parte, aceasta "carte" nu poate fi niciodata incheiata. Un profesor de maiestrie trebuie "sa se multiplice" in functie de sensibilitatea fiecarui student.
Temele teoretice trebuie nuantate foarte mult la cursurile de masterat. Iar la doctorat sunt teme foarte diferite care pretind o bibliografie ampla, la zi, o implicare continua a profesorului dintr-o universitate de arta cu pretentii si care vrea sa formeze tineri pregatiti sa se confrunte cu realitatile din lume, dar si cu piata de arta, ceea ce nu este deloc usor.

- Ce mai face pictorul si graficianul Mihai Manescu?

- Se vaita ca nu are suficient timp sa ajunga la atelier de cate ori ar vrea... Dar am si o veste buna: o invitatie in Centrul Cultural de la Lilles, unde vom realiza o expozitie in 2008.

- Ce va doriti cel mai mult?

- Un concediu adevarat pe care nu l-am mai avut de cativa ani si asta si din cauza obligatiilor universitare si din cauza unor teme care au devenit extrem de fierbinti: activitatea doctorala care a devenit de o importanta majora pentru mediul academic si care ma solicita enorm. Dar nu pot sa nu visez, totusi...