Arheologii au gasit evidente ale existentei produselor cosmetice in Egipt datand mult mai inainte de anul 4000 I.C. Au gasit obiecte vechi cu farduri de ochi si dovezi ale folosirii unguentelor frumos mirositoare. In Egipt se aplica pe fata o pasta verde stralucitoare din minerale de cupru care dadea culoare si definea trasaturile fetei. Se foloseau uleiuri parfumate si se pictau sprancenele cu fard de ochi (o crema facuta din grasime de oaie si praf de plumb). Cosmeticele grecilor erau pastrate in cutii complicate.

Rujul inrosea obrajii si erau folosite pudre albe pentru indreptarea ridurilor. Femeile foloseau ca ruj culoarea ocru, un clei combinat cu fier. Ca sa arate mai tinere, isi pictau palmele cu henna, o culoare rosu-maronie. In China si Japonia foloseau crema din praf de orez cu care isi pictau in alb fata si parul, isi smulgeau sprancenele, iar dintii erau colorati in negru sau auriu. Romanii foloseau excremente de crocodil pentru noroiul din bai, faina de orz si unt pentru cosuri, grasime de oaie si sange pentru lustruirea unghiilor. Barbatii si femeile isi vopseau adesea parul in blond. Vopselele erau foarte caustice si multi au chelit trebuind sa poarte peruci.

Istoria parfumului

In Evul Mediu de Est au aparut parfumurile cu alcool vandute in Europa de cruciati. Reginele din Italia foloseau ruj de buze roz. Pe timpul reginei Elisabeta a Angliei colorarea parului in rosu era o adevarata moda. Femeile dormeau de asemenea cu bucati de carne cruda pe fata pentru prevenirea ridurilor. In Europa cosmeticele erau folosite de aristocratie, de persoanele de la curtile regale. Franta si Italia devin centrul producerii lor. Folosirea plumbului in producerea cosmeticelor a provocat multe probleme fizice si chiar moartea. Cea mai larga utilizare o are rujul rosu de buze. Produsele cosmetice s-au dezvoltat odata cu industria filmului si a modei.

Citeste si:

Prima formula de deodorant a fost inventata in 1888 de un inventator necunoscut in Philadelphia si a fost recunoscut ca fiind primul produs care previne mirosul. In 1940 Helen Barnett Diserens s-a alaturat echipei de productie a primului deodorant si la sugestia unei colege au dezvoltat impreuna pe furis un alt deodorant numit "ball point" pen - deodorantul cu bila. Acest nou tip de aplicator de deodorant a fost testat si produs in America in 1952. Produsul a fost un succes. In 1960, fabricile de deodorante se preocupau de cum sa obtina deodorantele aerosol intr-un tub inchis. Primul deodorant aerosol a fost lansat in 1965.

Parfumul este vechi de sute de ani. Cuvantul "parfum" vine din cuvintele latine "per fume" - prin fum. Una din cele mai vechi intrebuintari ale parfumului este arderea esentelor si ierburilor aromate folosite in serviciile religioase. Egiptenii au fost cei care au introdus parfumul in cultura lor, apoi chinezii, hindusii, israelitii, arabii si grecii. In Egipt, folosirea sticlutelor pentru pastrarea parfumului dateaza din anul 1000 I.C. Egiptenii au inventat sticla, iar sticlutele pentru parfum au fost unele dintre cele mai utilizate obiecte din sticla. Egiptenii isi ungeau corpurile cu uleiuri aromate si le foloseau atat ca produse cosmetice cat si cu uz medicinal. Utilizarea parfumului s-a raspandit apoi in Grecia, in Italia si in lumea islamica.

Egiptenii aveau grija de dantura

Pasta de dinti este un obiect despre care nu se stie cu exactitate cine l-a inventat. Acum 5000 de ani egiptenii isi curatau dintii folosind un preparat din praf de cenusa, mir, coaja de ou pisata si piatra ponce. Se crede ca aplicau cu degetele aceasta pasta pe dinti. Dovezi ale utilizarii pastei de dinti exista inca din anul 500 IC si s-au gasit in China si in India. Grecii si romanii au fost cei care au adus imbunatatiri pastei de dinti. Ei aveau instrumente de extractie a dintilor si foloseau dinti artificiali. Persii aveau o crema facuta din solzi de stridie pisati si ipsos ars. Pasta de dinti a patruns in Anglia tarziu, in sec. XVIII si era sub forma de praf sau pasta. A fost imbunatatita de doctori, dentisti si chimisti, deoarece adesea continea ingrediente periculoase pentru dinti cum ar fi praful de caramizi si portelanul. Ca sa fie mai aromata, i-au pus si glicerina. In secolul XIX s-au introdus in pasta de dinti ingrediente pentru intarirea dintilor.