Mircea Eliade isi marturiseste panica in timp de razboi. Aflat la Lisabona, scriitorul este profund ingrijorat de soarta trupelor romane. Eliade judeca lumea si scrisul din perspectiva istorica si nu poate scrie fara sa tina seama de destinul neamului sau.

27 noiembrie 1942

"Sunt atat de inspaimantat de viitorul neamului meu, incat toata viata mea autonoma si forta mea de credinta sunt suspendate. Fac eforturi silnice ca sa ma dezbar de aceasta obsesie (...), ca sa pot lucra, sa pot gandi, sa pot trai chiar.

Pentru ca viata mea insasi a ajuns o agonie, cu atat mai completa cu cat am impresia ca aici, la Lisabona, sunt singurul care o suport.