Dupa Cehov si Gogol, regizorul Yuriy Kordonskiy a mai montat un compatriot. Dramatizarea sa dupa "Crima si pedeapsa" ni-l aduce mult mai aproape pe Dostoievski. De unde se vede treaba ca ai nevoie de un rus ca sa intelegi rusii.

Marti seara, la sala de la Gradina Icoanei a Teatrului Bulandra, gaseai cea mai mare inghesuiala de mari actori pe metru patrat. Victor Rebengiuc, Mariana Mihut, Irina Petrescu, Rodica Mandache si multi altii venisera sa vada prima reprezentatie a montarii lui Kordonskiy. Spectatorii s-au asezat pe scaune si, timp de citeva minute bune, pina la inceperea spectacolului, nu a mai scos nimeni un sunet.

Nici urma de micile socializari obisnuite inainte de inceperea unui spectacol sau a unui film. Nici o vorba. Parca se reculegeau cu totii. Era liniste ca in biserica, lucru accentuat si de faptul ca spectacolul se joaca pe scena. Publicul este in imediata vecinatate a actorilor. De la bun inceput esti in intimitatea lui Raskolnikov, de fapt esti chiar in mintea si in sufletul lui. Uneori te si rusinezi de sentimentul acut de reality-show pe care ti-l da acest lucru.

Citeste si:

De trei ori Raskolnikov

Gaselnita geniala a lui Kordonskiy este aceea ca, tratindu-l pe Raskolnikov ca pe un om bolnav si alienat, cu puternice accente schizoide, desparte personajul in trei entitati distincte. Trei actori il joaca pe Raskolnikov, este vorba despre cele trei "voci" din mintea lui, "voci" care ii transmit mesaje incrucisate, accentuindu-i dementa. Richard Bovnoczki, inalt, slab, cu o fata roscovana, tipica de rus, este Raskolnikovul rational. El este si "purtatorul de cuvint" al tuturor celor trei entitati, este chipul pe care il vad cei din jur, cel ce vorbeste cu Anchetatorul si cel care, minat de una dintre voci, infaptuieste crima. Vlad Logigan, tinar, cu o figura frumoasa si inocenta, este Raskolnikovul diabolic.