A venit vara si orasul a intrat in hibernare. Cei care simt lipsa evenimentelor, a premierelor si spectacolelor se pot refugia in lectura, iar colectia "Raftul Denisei" de la Humanitas ofera noi titluri captivante. Denisa Comanescu si-a propus sa aduca cititorilor "autori contemporani, relativ tineri si prizati in lume", cum ar fi Nick Hornby, care la 40 de ani e un scriitor de succes. Cartea sa, "Turnul sinucigasilor" urmeaza a fi ecranizata cu Johnny Depp intr-unul din rolurile principale. Denisa Comanescu include in selectia sa si "carti de referinta ale secolului XX, devenite clasice, cum sint 'Florile albastre>> de Raymond Quéneau pentru jocul mare de scriitura si consistenta umorului, si 'Stavilar la Pacific>> de Marguerite Duras".

In plus, "raftul Denisei" ofera si posibilitatea "marilor recuperari, incepute cu romanul 'Intreaba praful>> al lui John Fante si continuate acum cu jurnalul lui Anaïs Nin, din care va mai aparea un volum la sfirsitul lui august".

Cine viseaza pe cine

Citeste si:

Volumul "Florile albastre" trezeste si mentine interesul prin structura sa particulara, catalogata uneori drept "schizofrenica": un capitol din doua este consacrat aventurilor ducelui de Auge, iar celalalt povesteste viata stearsa a lui Cidrolin. In vreme ce ducele este un personaj medieval care calatoreste nestingherit prin istorie, Cidrolin este un tip ciudat care traieste in anii saizeci si locuieste pe un slep. Partea captivanta a povestii lor e chiar modul in care se face trecerea intre capitolele consacrate celor doua personaje: unul dintre ei adoarme si viseaza ca este celalalt.

Astfel, cititorului ii va fi imposibil - si asta aproape imediat - sa discearna cine viseaza pe cine. Romanul lui Raymond Queeneau poate parea deconcertant prin discursul sau fantezist si totodata referential. Insa devine mai mult de atit: e o meditatie asupra sensului istoriei, un roman de dragoste, o filosofie a existentei, un tratat de practici alimentare, un joc intre vis si realitate. Dublat de un discurs inteligent si inventiv, plin de jocuri de cuvinte si de referinte culturale, acest roman este o lectura aproape obligatorie. Carl Reineke, critic ce scria pentru "London Times", a afirmat chiar ca acest roman este un exemplu al clasicii povesti a fiului risipitor.