Paradoxul muzicii tinere, cum se numea folkul in anii ’70, este, de fapt, paradoxul vinului: cu cat e mai vechi, cu atat e mai bun. Folkul, cu cat e mai batran, cu atat e mai tanar. Demonstratia s-a facut anul trecut la Festivalul FOLK YOU!, initiat de Jurnalul National. Tinerii de pe vremuri si tinerii de azi s-au autoconvocat pe toata plaja romaneasca, de la Vama Veche la Gura Portitei, sub deviza FOLK YOU!, pentru a asculta un mesaj venit de dincolo de moda si cutume. Era mesajul poeziei cantate, al frumusetii simple care se adresa direct sufletului.

A fost o reeditare in termeni actuali a unui moment de impas muzical: in anii ’70, generatia in blugi dadea lectii de sensibilitate si atitudine unei generatii muzicale imbacsite de sabloane si manierism. Muzica ajunsese intr-un punct mort. Intr-un punct mort se afla si acum. Asediata de prefabricate rapide, programate pe calculator, muzica tanara inseamna astazi dans din buric si alte detalii anatomice, pantomima cu microfonul in mana si manele!