Pe vaile muntelui Semenic au aparut peste noapte mii de corturi, masini si public de toata mina: adolescenti, oameni in toata firea, familii cu copii mici, veniti toti pentru a zecea editie a Festivalului de jazz de la Garina, cea mai tare manifestare de gen din Romania.

Lupul, paznic la banateni

Garina, odinioara sat de pemi, o amestecatura intre sasi si slovaci, care vorbeau un dialect nemtesc unic in lume, a devenit, dupa Revolutie, un fel de Cornu al Banatului, adica un loc transformat de timisorenii cu dare de mina in sat de vacanta. Pe vremuri, numele localitatii era Wolfsberg, cetatea lupului, drept pentru care lupi mai mici sau mai mari sint astazi cocotati pe emblemele hanurilor si chiar pe sigla festivalului.

Totul a inceput in urma cu noua ani ca o petrecere intre prieteni, mare parte dintre ei jazzmeni timisoreni. Prima editie s-a desfasurat intr-o sura, parintii miscarii de la Garina fiind Gigi Taus (stapinul Hanului "La rascruce", in curtea caruia s-a mutat festivalul atunci cind oaspetii nu au mai incaput in sopron), Liviu Butoi, Puba Hromadka, Paul Weiner, Béla Kamocsa si Johnny Bota. De la cea de-a treia editie s-a implicat in poveste Marius Giura de la Fundatia Culturala Jazz Banat, cel care a dat festivalului dimensiunile de azi.