Florin Iaru e de parere ca intelectualii se tem cel mai mult ca nu cumva sa treaca drept insuficient de culti. Devin chiar violenti daca sint suspectati ca nu ar fi cu adevarat intelectuali. Artistii sint in plus obsedati de ideea de geniu. "Daca esti doar talentat, s-a dus dracului rapita. Talentul nu e niciodata de ajuns. E musai sa fii geniu. Eu nu am nici una dintre aceste obsesii, de unde trag concluzia ca nu sint intelectual. Cit despre mine, mie imi e frica de intuneric, dar asta din pricina ca sint foarte miop."

Regizorul Cristi Puiu recunoaste ca, dupa filmarile la "Moartea domnului Lazarescu", in timpul carora a petrecut multa vreme in spital, devenise ipohondru si i se parea ca are toate bolile din lume. "Acum mi-a trecut. Sint sanatos tun. Poate si pentru ca am fost plecat o vreme in strainatate si m-am rupt de obsesiile si fobiile generate de tara asta."

Securistofobie si stomatologie

Dan Puric are, dupa cum ne-a explicat, securistofobie si se simte vesnic urmarit. Din pricina cenzurii comuniste a si ales ca forma de expresie pantomima, mai greu de cenzurat decit teatrul de "proza". "La rindul lor, cred ca si securistii au o obsesie. Aceea de a parea curati, de a ne face pe noi sa credem ca si-au facut averile pe bune, ca sint niste oameni de afaceri cinstiti. Vor sa fie ministri, sefi de stat, iar noi sa fim fraierii care-i legitimeaza. Opa! Am auzit un fisiit pe fir. Mai ascultati, tovarasi, mai ascultati?".

Desi se da mare pe la Radio Guerrilla si ii agreseaza pe cetatenii cinstiti, adevarul e ca Mihai Dobrovolschi are si el un punct nevralgic. "Eu am o singura fobie, pe numele ei dentistofobie. Nu am nici o problema cu durerea fizica, pe care o suport destul de bine, dar gindul ca-mi umbla cineva cu acul ala atit de aproape de creier ma omoara. Imi este frica sa nu imi deperfectizeze creierul, pentru ca, slava Domnului, am un creier perfect. Poate la altii nu s-ar cunoaste, dar mie orice zgirietura, cit de mica, mi-ar fi fatala. Obsesii nu prea am, pentru ca m-am chinuit toata viata sa mi le explic si sa le detensionez. Pe unele a trebuit chiar sa le traiesc. Cred ca o dorinta obsesiva ramine vie atita vreme cit nu e satisfacuta in mod constant o lunga perioada de timp. Or, eu mi le-am satisfacut eliberindu-ma astfel de ele."

Citeste si:

Semaforul rosu

Actorul George Ivascu recunoaste ca este superstitios, mai ales in preajma unei premiere. Culoarea rosie a semaforului nu i se pare de bun augur. "Nu ma las oprit din drumul spre teatru, cel putin nu in seara premierei. Plec devreme de acasa si ocolesc oricit e nevoie pina gasesc in cale doar semafoare cu lumina verde. Mai am si alte tabieturi. Nu are nimeni voie sa puna mina pe costumul meu de scena si daca apuc sa beau in seara premierei un anume tip de bautura racoritoare, o beau apoi in fiecare seara in care joc spectacolul numai pe aceea. Nu stric 'traditia>>". Ivascu spune ca in viata civila nu este superstitios. Nu-l deranjeaza nici pisicile negre, nici cele trei ceasuri rele din ziua de marti. "Sint superstitios numai cind vine vorba despre profesie."

Obsesia perfectiunii, teama de ratare

Scriitorul Traian T. Cosovei este de parere ca artistii romani sufera de obsesia perfectiunii. "Eu nu cred in opera perfecta, asa cum nu cred in romanele politiste care se lauda ca au gasit reteta pentru crima perfecta. Ca sa-l citez pe Nichita, 'ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colt sfarimat?>>. Creatorii ar trebui sa ia in calcul tocmai imperfectiunea operei, coltul sfarimat care lasa loc de dezvoltare." Scriitorul optzecist declara ca nu are fobii, dar recunoaste ca nu suporta intoleranta si nici enclavizarea culturala.