Peste citeva sute de ani, poate ca oamenii nu vor mai citi carti in format hardcopy si ca acestea vor fi doar obiecte decorative sau piese de colectie.

Pe piata de electronice apar din ce in ce mai multe si mai sofisticate carti electronice. Intr-o perioada in care timpul a devenit extrem de pretios, tot mai multi oameni prefera sa asculte audiobook-uri, in timpii morti din trafic, in salile de asteptare sau pur si simplu in timp ce maninca.

Se poate merge cu fabulatia pina la momentul in care oamenii vor putea avea extensii de memorie, cu nanocipuri care vor contine biblioteci intregi. Cu toate acestea, foarte multi cititori au o relatie speciala cu cartea, vor s-o tina de cotor si sa simta filele intre degete. Pentru ei, ecranul unui computer depersonalizeaza si sterilizeaza actul lecturii si anuleaza placerea textului.

"Deschid cartea: cartea geme"

Poetul Emil Brumaru are nevoie sa pipaie (dar nu neaparat sa urle: "Este!") cartea atunci cind citeste. Din punctul sau de vedere, sint oameni care simt nevoia sa pipaie, sa miroasa, sa simta pagina si sa faca insemnari pe marginea ei, si el se numara printre acestia.

Citeste si:

"Am note la fiecare lectura si de fiecare data scriu lucruri noi. Imi place sa maculez cartea. Ea este frumoasa, curata, alba si mie imi place sa o mizgalesc. E ca si cum ai sfisia rochia unei fete", spune Brumaru. Are o slabiciune pentru cartile cartonate si paginile galbene si groase, in care pixul sau creionul se afunda atunci cind scrie pe ele. Ii plac cartile cu paginile nedesprinse inca, pentru ca "este o placere imensa sa spinteci cartea". Din toate aceste motive, Emil Brumaru considera ca si peste 200 de ani se va citi din carte, si nu de pe computer, desi volumul "Commedia dell’arte" este disponibil si pe LiterNet.

"In casa, cu volumul in brate, in fotoliu, pot s-o iubesc pe Emma Bovary sau pe Anna Karenina. Dar ma indoiesc ca as putea face amor pe net. Toate chaturile si discutiile pe net, oricit ar fi ele de indraznete si de voalate, sint foarte reci si se intimpla undeva pe un server", spune poetul.

Internetul nu va schimba nimic

Criticul literar Doris Mironescu nu are nostalgia cartilor cu hirtie proasta, galbena, groasa, cu ramasite de lemn in textura. "Nu simt delicii la intoarcerea paginii cu degetul umezit, iar mirosul de anticariat mucegait nu mi se pare mai imbietor la lectura decit acela de cerneala proaspata sau decit decit alt miros", marturiseste el. Cu toate acestea, nu crede in disparitia cartii de hirtie, "mobila, usor de purtat, de ascuns in buzunar sau de uitat in tramvai".

In ceea ce priveste Internetul, criticul literar nu crede ca poate schimba ceva in privinta literaturii. "Singura noutate este de ordin tematic, in cazul autorilor care au inceput sa scrie romane despre Internet, retele sau calculatoristi." Din punctul sau de vedere, o carte precum aceea a lui Liviu Antonesei din 2004, "Literatura, ce poveste! Un diptic si citeva linkuri in reteaua literaturii", care se revendica inca din titlu de la mitul internautic, se poate citi foarte bine si fara sa fi vazut in viata ta un calculator, deoarece linkurile despre care vorbeste autorul sint doar niste note de subsol supradimensionate.