O intalnire, am spune istorica, prilejuita de publicarea, la Editura CD PRESS, a primei antologii romanesti a celor mai frumoase poeme ale lui Evtusenko, volumul "Mierea tarzie", in traducerea lui Stefan Dimitriu. Editura amintita si Uniunea Scriitorilor din Romania au facut posibila aceasta vizita, care a lasat tuturor entuziastilor versului trait la cea mai inalta intensitate sentimentul ca poezia nu poate fi sufocata de tensiunile si intrebarile grave pe care si le pun, firesc, oamenii la acest inceput de mileniu; nu poate sucomba in fata mortii, a deziluziilor, a scandalurilor politice sau economice in care timpurile noastre abunda.

La cei 73 de ani, pe care-i va implini in 18 iulie, poetul, pentru care varsta nu conteaza, ca de altfel si premiile - "Sunt absolut indiferent la premii. Toate premiile sunt rezultatul speculatiilor" - a restabilit, in termenii intalnirii desfasurate, nu numai la Uniunea Scriitorilor, ci si la Teatrul National ("Evtusenko ­spectacolul poeziei") "icoana poeziei care nu piere". Pentru ca Evtusenko, elogiat de poetii si scriitorii romani - moment dupa care, a marturisit: "Am devenit tot mai trist. De ce? Pentru ca atunci cand simti ca atatia oameni au asa sperante in tine si iti exagereaza posibilitatile, pe de o parte simti mai multa putere, pe de alta parte, iti e greu. Omul niciodata nu poate raspunde tuturor sperantelor puse in el. Nu are timp"- nu are timp decat pentru poezia care nu piere.

"Cinstit sa fiu, am proiecte. Fac o antologie a zece secole de poezie rusa (...) Am lasat un roman la jumatate. Am sase romane in plan. Versurile sunt imprevizibile, ca o boala. As vrea sa lucrez in continuare in cinematografie. Stiu ca aici, in Romania, filmul meu 'Funeraliile lui Stalin>> n-a fost prezentat, am adus o copie pentru orice eventualitate, in orice moment din zi si noapte l-as putea arata.

Citeste si:

M-am rugat la Dumnezeu ca mi-ar mai trebui timp: 20 de ani de viata, desi nu stiu ce voi spune peste 19 ani, cand se va apropia scadenta. Imi place sa calatoresc, dar scriitorul trebuie sa stea lipit de masa. Singurul lucru pe care-l cer de la timp e timpul insusi". In toate il recunoastem pe acela care nu stie sa piarda. Iar biografia sa este un sumum de victorii.

Romanii au ce invata, fie si numai cu acest prilej.