In capul listei de "mari romani", din proiectul lansat de TVR, l-am putea vedea pe "poetul national". Clasicii isi pastreaza notorietatea, chiar daca si-au pierdut cititorii. Cu toata biblioteca mostenita de pe vremurile cind lectura din operele canonice tinea loc de mass-media, multi romani nu se mai avinta la sute de pagini si zeci de volume. Nici chiar criticii literari si scriitorii, daca nu o fac din obligatie profesionala.

Astfel, Mircea Vasilescu, de la "Dilema Veche", apreciaza ca, "daca ar fi din placere, as citi si as reciti 'Scrisorile catre Alecsandri>> ale lui Ion Ghica, dar n-as reciti poezia lui Alecsandri, care nu imi mai spune nimic". Dintre cititorii profesionisti, criticii din tinara generatie se vad cel mai putin tentati sa revina asupra lecturilor masive si greoaie.

Carti bune de lasat in raft

Volumele mari aduna mult praf in biblioteca, mai ales cind nu mai pui mina pe ele ani de-a rindul. Iar daca nici nu mai ai de gind sa le recitesti vreodata, viitorul lor previzibil e sa devina mostenire de familie. Tinarul critic Marius Chivu prefera sa lase creatiile prea voluminoase ale clasicilor sa se prafuiasca in continuare: "Citesc greu si aproape ca nu mai recitesc volumele masive ale clasicilor. Cineva spunea ca o carte de peste 500 de pagini, daca nu e scrisa de Dickens sau de un rus mort, mai bine o lasi pe raft. As vrea sa recitesc intr-o zi 'Razboi si pace>> (la pensie?), insa 'Familia Thibault>> sau alte romane fluviu, precum si romanele istorice vor ramine, sint sigur, nerecitite".

Citeste si:

Chivu are insa preferatii sai printre clasici: "Cehov, Borges, Buzatti, adica maestrii prozei scurte si foarte scurte. De altfel, impartasesc tot mai mult parerea lui Borges conform careia in romanele clasicilor sute de pagini sint de umplutura". Iar sub presiunea timpului, cu toata savoarea ei, umplutura te pune pe fuga. Cu atit mai mult cu cit gasesti putin timp chiar si pentru Shakespeare, cum recunoaste si Mircea Vasilescu.

"Ma plictiseste Cosbuc"

Cind citesti pagini intregi pline de pitoresc, dintr-un autor ale carui calitati scriitoricesti le poti aprecia, dar care nu-ti serveste nimic de interes actual, ai toate sansele sa-ti pierzi rabdarea. Criticul Alexandru Matei, care semneaza la "Observator cultural", recunoaste: "Clasicii didactici, de pilda poetii de pe vremea poeziei cu forma fixa, ma plictisesc, ca si prozatorii ruralizanti (desigur, ramin aici de apreciat eventualele virtuti retorice): Cosbuc, Duiliu Zamfirescu, Slavici, Macedonski. Sau, de pilda, Boileau. Sint clasici populari, de la Jules Verne sau R.L. Stevenson, anticipatori nu doar ai unor societati utopice (cazul nantezului), ci mai ales ai unei alte sensibilitati".