Nominalizarile, precum si cartile premiate, au fost anuntate public joi, 29 iunie 2006, in cadrul unei conferinte de presa. Spre deosebire de precedentele volume ale Ioanei Nicolaie, Cerul din burta nu mai contine poezie "propriu-zisa", ci un fel de proza poematica, dispusa in pagina sub forma unor blocuri de text despartite de spatii albe, ca in cazul jurnalelor.

Subiectul este unic, cartea putand fi considerata si un "roman poematic": e vorba despre experienta sarcinii si a nasterii, traita si consemnata de catre o voce naratoare - fireste - feminina, confesiva, intens subiectiva. Substratul "existentialist", "biografist" e limpede, autoarea insasi dand nastere, in urma cu cativa ani, unui copil. Transpunere a unei experiente personale, a unei revelatii, Cerul din burta ar mai putea fi inscris - atunci - in categoria "autofictiunii", intens frecventata (si impusa ca atare, ca titulatura) de circa un deceniu si mai bine in literatura europeana (in special franceza si germana). Sensibila si curajoasa, cartea Ioanei Nicolaie vorbeste despre marele mister al vietii, al creatiei: creatie in sensul procreerii, dar si in cel "maximal", al "facerii lumii", al plasmuirii, precum si in sensul puterii omului - in mod particular a femeii - de a crea viata si, in ultima instanta, de a da nastere si unui poem despre nastere, de a crea simultan in viata si in arta.

Metafora "cerului din burta" sugereaza inca din titlu asemenea interpretari parabolice, dezvaluind semnificatiile multiple ale volumului Ioanei Nicolaie: literare in genere, dar si filozofice, mistice, estetice.