Mijlocul lunii iunie aduce, pentru unii, o binemeritata vacanta, iar pentru altii emotiile examenelor de licenta, sustinute de absolventii claselor de canto in cadrul unor spectacole montate in mare parte pe scena Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, colaborand si cu colegi din anii ‘’mai mici’’.

Pe langa numeroasele seri cu ‘’Boema’’ de Puccini, am urmarit productia cu ‘’Nunta lui Figaro’’ de Mozart care, in regia semnata de Cristian Mihailescu, a beneficiat de acompaniamentul orchestrei dirijate de Tiberiu Soare, spre deosebire de celelalte reprezentatii cu opera puccinaiana care, nu inteleg de ce, au fost acompaniate doar de pian. Si pentru ca au fost numerosi studenti care au absolvit fie cursurile propriu-zis, fie masteratul, s-a apelat la o formula inedita, in care primele doua acte au adus pe scena o interpreta pentru Suzana sau pentru Contesa, iar dupa pauza au aparut alte tinere soliste in rolurile respective.

Fara a intra in detalii, in regia alerta, plina de picanterii considerate probabil mai apropiate de mentalitatea tinerei generatii (care, din fericire, mai are si exceptii…), desfasurata in decoruri simple, cochete si functionale, au evoluat studenti cu glasuri frumoase si, in unele cazuri, cu talent scenic si expresivitate, dar si absolventi care, sincer, ma intreb incotro se vor indrepta, pentru ca posibilitatea de a deveni solisti la un teatru liric mi se pare utopica.

Si probabil nici in cor, unde adesea sunt voci excelente care - nici ele - nu au razbatut mai departe. Ar fi de remarcat cateva nume care cred ca se vor regasi, in timp, pe afisul de opera sau de concert; spre exemplu, soprana Georgiana Marin - care, de altfel, a debutat in rolul Contesei in urma cu o luna, chiar pe scena Operei Nationale, sustinand astfel etapa a III-a pentru concursul de angajare; apoi soprana Silvia Nagy, o Suzana extrem de expresiva, plina de verva si spontaneitate in miscarea scenica, mezzosopranele Yalda Aghabagheri si Ileana Mateescu - glasuri calitative, prezenta scenica agreabila, foarte ‘’in rol’’ -, un bariton coreean interesant, cu un timbru catifelat - Joo Young Park - in Figaro, dar si un student care, abia in anul II, poate fi o promisiune prin datele sale naturale - baritonul Nicolae Lupu -, initial un Antonio plin de haz devenit, in seara urmatoare, un Conte charismatic, apoi bas-baritonul Ciprian Droma - interesant in Bartolo atat vocal, cat si expresiv pentru rolurile de compozitie, dar si tenorul Razvan Sararu care, dupa ce a fost Rodolfo in ‘’Boema’’, s-a transformat in Don Basilio, personaj conceput cam sarjat, adaptarea sa in acest sens fiind demna de remarcat, pentru ca, sincer vorbind, nu mi l-as fi imaginat pana acum decat in roluri de june-prim.

Privind in ansamblu, am preferat echilibrul distributiei din cea de a doua seara, dar m-a frapat tendinta generala de a canta abia soptit, astfel ca doar din cand in cand am auzit glasurile in deplinatatea lor; sa fie oare din dorinta de a fi ‘’in stil’’ mozartian? Sper ca nu. S totusi, este evident ca li s-a cerut sa sustina partitura mai tot timpul in piano, ceea ce a diminuat serios posibilitatea publicului de a-si face o parere asupra solistilor, dar si de a savura frumusetea muzicii mozartiene in intregul ei.

Chiar a doua zi am urmarit la Opera, premiera ‘’Decebalo’’ de Leonardo Leo in care, printre altii, a evoluat un excelent contra-tenor - Adrian George Popescu, de asemenea in examen de licenta - un glas generos, suplu, muzical, cu acut si coloratura sigura si stralucitoare, dublat de o prezenta scenica pe masura. Este o perioada propice unor astfel de voci, pentru ca in intreaga lume se canta enorm de mult lucrari preclasice sau baroc - ii doresc sa aiba si un dram de noroc, pe langa calitatile deja cunoscute, descoperite anul trecut, cand aceeasi lucrare a fost interpretata pentru prima oara la noi la Ateneu. Si de aceasta data, la pupitru s-a aflat Tiberiu Soare, dirijor de mare viitor al Operei Nationale, colaborand insa cu un ansamblu instrumental profesionist de cota - ‘’Collegio stravagante’’ (pregatit de prim-violonistul Mihai Ghiga) -, optand, se pare, si in acest caz pentru sonoritati estompate impuse (oare?) solistilor; altfel ar fi o surprinzatoare coincidenta faptul ca si sopranele Iulia Surdu si Agatha Deheleanu, si basul Sorin Dumitrascu, dar si experimentata mezzosoprana Claudia Codreanu au cantat ‘’rezervat’’ in planul intensitatii… Voci placute, aparitii pe masura, intr-o productie atractiva care, se pare, va fi reluata si in stagiunea viitoare, probabil in cadrul studioului experimental ce se doreste revigorat dupa multi ani de absenta din structura teatrului. Montarea derulata in fata publicului asezat chiar pe scena, s-a dovedit interesanta, marcand debutul regizoral al tanarului Razvan Dinca in genul liric, in scenografia reusit imaginata de Viorica Petrovici, aparitia apreciatei Liliana Iorgulescu in dubla ipostaza de coregraf si dansator constituind de asemenea o noutate pe scena ONB, realizarea sa fiind (in special prin conturarea exceptionala a personajului sau ‘’negru’’, deosebit de sugestiv) cu totul aparte.

Desigur, pana la performanta artistica a tinerilor e cale lunga, dar se simte de pe acum cine a lucrat cu un profesor de la care a invatat si tehnica si interpretare si stil… Cu mici exceptii insa, problemele de emisie, muzicalitate, rezolvarea pasajului si acutului persista, constituind, pentru moment, obstacole pe care sper ca cei ce au cu adevarat calitati vocale si interpretative - deci un potential interesant pentru a deveni solisti - sa reuseasca sa le depaseasca, pentru ca este nevoie, in toata tara, de glasuri tinere si de prezente scenice pline de farmec, menite sa aduca un aer proaspat unor spectacole care, cu toata consideratia pentru efortul si experienta interpretilor binecunoscuti, au ceva obosit - ma feresc sa spun prafuit. Pe de alta parte, sper ca fiecare dintre absolventi este perfect constient de capacitatile personale, pentru ca daca se imbata cu vise si iluzii, va fi teribil de greu sa faca fata realitatii incepand chiar… de maine.

Multa tinerete, mult entuziasm si multe emotii s-au regasit in productiile care au atras numerosi melomani si specialisti, aplaudand efortul si - in unele cazuri - calitatea interpretilor care, fie profesionisti, fie proaspeti absolventi, merita din plin, acum, asteptata vacanta, cu gandul, poate, la viitoarea stagiune.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.