Daca 2005 a fost declarat de UNESCO "Anul International George Enescu", in 2006 (cand sarbatorim 125 de ani de la nasterea ilustrului compozitor) continua, prin diferite evenimente, sa fie omagiata memoria autorului "Rapsodiei Romane". De curand, revista italiana "Amadeus" i-a dedicat lui Enescu un articol intitulat "Vocile Romaniei" si semnat de Guy Cherqui. Acesta il recunoaste pe compozitorul roman - ca si Yehudi Menuhin - drept "cel mai mare al secolului 20". Cautand permanent sa-i promoveze opera, soprana Mariana Nicolesco a prezentat in premiera mondiala in ultimele luni (si turneul este in desfasurare inca) integrala liedurilor enesciene. Mai intai la Bucuresti, apoi in Japonia, la Tokyo, dar si in Praga, Roma, Paris, New York, publicul s-a putut bucura de pagini inedite din creatia lui George Enescu, recunoscut in timpul vietii mai mult ca un virtuoz interpret decat ca un mare compozitor.

Gestul Marianei Nicolesco dar si articolul din prestigioasa revista italiana vin sa confirme ca, de fapt, creatorul Enescu nu este cu nimic mai prejos decat interpretul. Reprezentandu-ne in lume, alaturi de Cioran, Eliade, Ionesco, Tzara sau Brancusi, Enescu a fost un deschizator de drumuri pentru toti artistii romani care s-au impus in strainatate dupa el: Hariclea Darclée, Maria Cebotari, Ileana Cotrubas, Viorica Cortez, Ludovic Spiess, Angela Gheorghiu si bineinteles, Diva Mariana Nicolesco, dar si Dinu Lipatti, Sergiu Celibidache, Radu Lupu. Sa nu uitam ca maestrul roman a luptat, cat a fost in tara, pentru impunerea unor nume ca Ionel Perlea ori Constantin Silvestri, iar apoi i-a avut ca elevi pe Lipatti sau Menuhin, influentandu-i de asemenea pe George Georgescu, Celibidache sau Lawrence Foster, dar si pe David Oistrah si Emil Gilels. "Numele violonistului si compozitorului George Enescu e un simbol al contributiei pe care in secolul 20 atatia artisti si intelectuali romani au adus-o vietii culturale europene" - spune Cherqui in numarul din mai al publicatiei "Amadeus". Tot el saluta initiativa Marianei Nicolesco de a dezvalui fanilor lui Enescu, prin voci tinere romanesti, ale elevilor Divei, cele 42 de lieduri pentru pian, cor si orchestra.

Liedurile enesciene, in premiera la Paris

Recent, la Palatul Béhague din Paris (in prezent sediul Ambasadei noastre in Franta) a avut loc o manifestare prin care parizienii au descoperit creatii ale compozitorului roman din perioada sa de tinerete. Liedurile au fost compuse inainte de primul razboi mondial (ultimul atinge anul 1916) si majoritatea au fost puse pe versurile Reginei Elisabeta a Romaniei, cunoscuta in lumea culturala sub numele de Carmen Sylva. Concertul de lieduri enesciene (in limbile franceza, germana si romana, lucrarile fiind revizuite de autor in anii '30 - cand a mai adaugat versuri de Leconte de Lisle sau Sully Prudhomme), sustinut de soprana si "Scoala" sa, a fost o reusita, momentul de varf atingandu-l interpretarea de acum celebrei "Languir me fais", unul din cele "Sapte cantece pe versuri de Clément Marot op. 15" (scris in 1907). Liedurile, desi concepute in perioada sa pariziana de Enescu (care i-a avut profesori pe Fauré sau Massenet) stau si sub o influenta schubertiana, din anii petrecuti la Viena, la inceputul carierei, cand, recomandat de profesorul Caudella, l-a cunoscut in capitala Austriei si pe Brahms.

Nu doar la Paris a avut succes recitalul Marianei Nicolesco, dar si la niponi cat si in tara natala a celui care, din motive politice, a ales dupa razboi un exil definitiv in patria sa de adoptie, Franta (sa nu uitam ca si Nicolesco a trait ceva asemanator, 20 de ani departe de Romania, din cauza regimului comunist). Liedurile vor fi reluate mai departe la Ierusalim si la New York, orasul in care virtuozului Enescu i-a fost recunoscut si talentul de compozitor, el predand chiar si la Mannes College of Music. Asadar, pe urmele lui Menuhin si al altor elevi ai lui Enescu, Mariana Nicolesco promoveaza muzica Maestrului pe trei continente demonstrand permanenta lui ca model in "centrul vietii muzicale de pretutindeni", cum spunea si Guy Cherqui.