In cartea "O biografie", lansata la tirg de Polirom, regizorul povesteste cum i-a amenintat pe comunisti ca sa poata profesa in SUA.

Respingeti arta facuta pentru orgoliul artistului. Dar de ce v-ati scris memoriile de regizor?

Toti avem orgoliu, nu putem scapa de el. Dar e o diferenta intre asta si a face arta doar ca sa imi ingras orgoliul meu si doar pentru asta, adica dintr-un egoist exagerat. Altceva inseamna sa vezi ca e important sa comunici ceva despre o experienta de calitate pe care ai trait-o. Scriind cartea, am incercat sa imi pun propriul meu orgoliu la locul lui.

Refuza manipularea

Ati ales regia pentru ca va fascineaza actorii, dar nu puteti fi unul dintre ei?

In adolescenta stiam ca vreau sa fiu in teatru, dar nu stiam exact cum. Iubeam teatrul, asa ca am dat la actorie si pentru ca nu exista sectie de regie in anul acela, dar si pentru ca am crezut ca vreau sa fiu actor. In primii ani de facultate, sufeream ingrozitor. Eram foarte timid, foarte stingaci si ii vedeam pe colegii mei care erau mult mai naturali pe scena.

Citeste si:

Mi-am dat seama ca, daca sufar, ceva nu e just in mine. Cind s-a infiintat Sectia de regie, m-am transferat acolo si m-am simtit bine din prima zi. E evident ca menirea mea era acolo. Dar experienta de trei ani la actorie mi-a aratat ce in-seamna sa fii de partea cea-lalta. Am cistigat calitatea de a sti sa lucrez cu actorii. De multe ori, regizorul vine cu o conceptie si atunci actorul trebuie sa umple golul conceptiei lui. Uite, aici e vorba despre orgoliu - am o conceptie, vreau sa faceti asta, iar voi sinteti pionii mei. Ei bine, nu cred ca asa se face teatrul.

In afara de Emil Botta, ati mai copiat vreodata pe cineva?

Ca actor l-am copiat doar pe Emil Botta, pentru ca eram indragostit de el. Cind am regizat "Ion Nebunul" in clasa a XI-a si l-am jucat tot eu, nu faceam decit sa-l imit (ride). Ca regizor, evident ca, atunci cind ai un model atit de puternic cum e Peter Brook, nu ai cum sa nu-l imiti. Dupa ce am fost asistentul lui, am facut "Trilogia" si am vrut sa-l imit pe el. Spre norocul meu, n-am reusit, ci mi-a iesit ceva care a devenit propria mea creatie. Brancusi, care a fost asistentul lui Rodin, spunea la un moment dat ca nu e bine sa stai prea mult timp la umbra copacului mare. Trebuie sa pleci ca sa te rupi de model, sa fii tu insuti.

Socat de actorii americani

Ajuns in SUA, ati dat de Andy Warhol la hotel. De ce v-a socat?

Va dati seama, vin eu de pe Aeroportul Kennedy, n-aveam nici un ban in buzunar si era sa nu ma intil-nesc cu tipul ala care venise sa ma ia. Era toamna, un vint ingrozitor, iar eu aveam pe mine doar un puloveras. Intru in hol la Chelsea Hotel si ii vad cu Andy Warhol pe barbatii astia transsexuali, pe tocuri inalte, cu parul lung si vocile astea barbatesti. Eu credeam ca am intrat direct in "Satyricon" al lui Fellini, eram total socat. In Romania, nu vazusem nici un negru inca. Dar toate socurile astea m-au influentat imediat.