Asta spre deosebire de alte muzee sau institutii de gen din Bucuresti, care, nu mai trebuie s-o zicem, sint moartea pasiunii. Expozitia de Florii, din preajma Pastelui, cade "la concurenta" cu cea a Muzeului Satului. Dar, daca inteleptul cauta asemanarile intre lucruri, e clar ca eu o sa vad diferentele dintre cele doua expozitii "cu vinzare". Daca Muzeul Satului e un loc tocmai bun pentru achizitionat suveniruri, cu destula priza la straini (pe o logica a pitorescului), MTR e, dimpotriva, un loc mai "elitist", unde expozitiile sint mai selective si neagresiv conceptuale.

Astfel, muzeograful Cosmin Manolache mi-a spus ca expozitia de fata nu merge pe "reconstituirea lumii taranesti" (care taran? care lume?), ci pe incrucisare… cu alte "lumi" si influente. E suficient sa vezi ca unii dintre cei care expun la MTR se legitimeaza prin "pancarte" care le poarta numele, ca sa-ti dai seama ca "mesterul cioplitor-iconar-olar" s-a transformat de mult in artist cu orgoliu si tendinte spre originalitate, chiar daca asta strica, uneori, "rinduiala". Cosmin numeste aceste lucruri (icoane in forma de romb, de pilda) derapaje. "Atita timp cit exista la Sibiu un domn Bucur, care a infiintat Academia Astra si ii face pe mesteri academicieni, te poti astepta la orice", imi spune el.

Altfel, la MTR sint lucruri pe care te-ai astepta sa le vezi (obositoarele "produse tradit ionale" - turta dulce, cozonac, desigur, oua incondeiate cu maiestrie) si lucruri pe care nu te-ai astepta sa le vezi: sticle de doi litri cu suc de mac, ca sa-ti adormi copilul cind te scoate din minti, de exemplu. Si la Muzeul Satului gasesti lucruri pe care nu te-ai astepta sa le vezi: portrete cu Vlad- Dracula, naturi moarte si picturi ale Ateneului din Bucuresti (ceea ce-i totuna), goblenuri inflorate.

E drept ca astea sint expulzate in imediata vecinatate a iesirii, dar totusi... Ce-am mai vazut la MTR: ceramica de Horezu, Cucuteni etc., cioplituri de-ale rudarilor, tigani care tot coseau la veste cu strasuri, artisti plastici care fac icoane cu geam "tras la mina" (adica nu-i in serie si nu-i perfect drept). Am mai vorbit cu niste tarani, mesteri care au mai fost la cite o expozitie pe afara si care au invatat sa-si schimbe discursul dupa cum te evalueaza "din ochi" ca interlocutor. La Muzeul Satului am vazut camasi inflorate - mindria romanului, oua, cozonac, oua, camasi, turta dulce, oua, cozonac, icoane, oua. {i, in general, o stare colectiva de sarbatoare si mindrie de genul c-asa-i romanu’. La MTR am mai vazut vesele kitsch-uri - margele de alea si lumi nari intr-un fel de candele care imitau luminarile alea. Desigur ca am baut si o bere "Bucegi". Dar fasole n-am mincat.