In societatile occidentale de azi, oamenii comunica din ce in ce mai intens, dar se pling din ce in ce mai mult de izolare si alienare. Spatiul public, spatiul dintre acesti indivizi, reflecta cu fidelitate schimbarile dintr-o societate sau comunitate. Fiecare om lasa, in felul sau, o amprenta asupra spatiului comun. Acesta capata un soi de memorie colectiva, care stocheaza toate informatiile, sunetele si imaginile, le prelucreaza si le returneaza intr-o forma pestrita si uneori incoerenta, care se modifica in fiecare secunda.

Proiectul "Trans:it. Moving Culture Through Europe" si expozitia "NowHere Europe" ofera o analiza multidisciplinara si multiculturala a spatiului public urban in Europa. Expozitia poate fi vizitata la Muzeul National de Arta Contemporana, in perioada 10 martie - 1 mai.

Comunitati invizibile, orase fluide

Expozitia cuprinde trei filme documentare ale lui Bartolomeo Petromarchi si lucrari video ale artistilor implicati in ,,Trans:it". Documentarele "The Invisible Community", "Ruins for the Future" si "Fluid Cities" sint rezultatele unor cercetari de teren efectuate in Paris, Roma, Amsterdam, Bucuresti, Berlin, Belgrad, Atena. Temele atacate sint efectele globalizarii si ale fluxurilor migratoare asupra oraselor europene, precum si locurile abandonate, noile tendinte in urbanism, relatia dintre comunitate si spatiul public. Una dintre preocuparile centrale ale acestui proiect este posibilitatea artistului de a interveni cu mijloace specifice pentru a modifica felul in care arata strazile, cladirile, parcurile, pietele si in general tot ce inseamna spatiu public.

Zarzavat si scirtiit de parchet

Proiectele incluse in "Trans:it" implica metode si practici inovative, dar si locatii mai degraba neconventionale in care se desfasoara evenimentele artistice. De exemplu, un grup de artisti din Italia a inregistrat sunetele unei cladiri (zgomote care razbesc prin peretii apartamentelor, pasi, ferestre si usi care se inchid si se deschid, voci) si au facut un mixaj in cadrul unui proiect care avea drept scop ridicarea muzicii imobilelor la nivel de arta. Altii au urmarit transformarea prin care a trecut de-a lungul anilor cartierul Zingonia, construit pentru muncitori la periferia Milanului in anii ’70. Prin intermediul acestor proiecte, artistii incearca sa ofere alternative la metodele traditionale de a folosi spatiul public. Un astfel de exemplu este cultivarea gradinilor cu legume in parcurile dintre cladiri.

Palate si trenuri

Mariana Celac si Iosif Király au realizat un proiect despre arhitectura palatelor tiganesti si despre anihilarea rolului arhitectului in fata orgoliului clientilor care isi doresc ceva mai mult decit un acoperis deasupra capului. In general, aceste "case" au rolul de a stabili o ierarhie sociala. Ele trebuie sa reflecte statutul proprietarului in cadrul comunitatii. Sint adesea luxoase, ornate cu brizbizuri, multe turnuri si blazoane cit mai lucitoare, direct proportionale cu greutatea de aur de pe degete si numarul monedelor din salbe si din par. "Triaj" este o lucrare la care au colaborat tot Celac si Király. Proiectul analizeaza modul in care schimbarile politice si sociale de la sfirsitul secolului al XX-lea au transformat spatiul public si arhitectura din Bucuresti. Arata ce au devenit blocurile de beton comuniste si cum s-au schimbat in perioada de tranzitie. "Printre linii multiplicate la nesfirsit, trenurile dezmembrate, cu vagoane de toate virstele si culorile, asteapta sa fie recompuse si sa porneasca spre alte destinatii", explica Iosif Király, care vede aceasta imagine ca pe o buna metafora pentru situatia din Europa de Est in general si din Romania in particular.

Particule de memorie

Proiectul lui Iosif Király, "Reconstructii", investigheaza, prin intermediul imaginilor, modul in care uitam si ne aducem aminte. Lucrarea, disponibila la www.iokira.com, consta intr-un colaj de imagini, fiecare dintre ele echivalind cu o particula de memorie. Fotografiile au fost facute in aceleasi locuri, la intervale de minute, zile, luni si chiar ani. Schimbarile constau, de cele mai multe ori, in detalii, dar in felul acesta functioneaza si memoria. "Unele imagini se schimba mai mult, cu o viteza mai mare, altele mai lent", remarca artistul. Iosif Király vede aceste locuri ca pe "cuvinte pe care le recompun si creez cumva un poem din imagini, care se schimba in functie de starea pe care o am". Proiectul a inceput prin 2000 si este inca in desfasurare. Intre locatiile pe care si le-a ales in Bucuresti se afla un parc de pe linga Piata Amzei, strada Baneasa Ancuta, zona Piata Unirii.

Pomana porcului in fata blocului

Proiectul lui Matei Bejenaru, "Alexandru cel Bun 1993-2003", consta in doua filme video pe care le-a realizat la zece ani distanta in timp. Alexandru cel Bun este un cartier din Iasi, unde oamenii cresc gaini in fata blocului, taie porcul de Craciun in parcare si se intilnesc seara la un bidon de bere si un mititel. Bejenaru a instalat in 1993, chiar inainte de Craciun, afumatori pentru carne de porc in fata blocurilor. Evident ca oamenii s-au bucurat si le-au folosit, chiar daca la inceput le-au privit usor circumspecti. "Actiunea mea era emblematica pentru modul de viata al muncitorilor din cartier, care nu aveau un mod de viata urban. Zece ani mai tirziu, am instalat camere video in acelasi loc si am filmat schimbarile. Intre timp au aparut reclamele si bisericile...", explica Bejenaru.

Reconversie urbana in Bucuresti

Bucurestenii se pling de felul in care arata orasul. De ramasitele arhitecturale comuniste de tip blocuri de beton, apasatoare si deprimante, de gropile de pe strazi, de mizeria din parcuri. Putini stiu ca exista proiecte, ca exista festivaluri de proiecte pe tema reconversiei urbane, ca sint artisti preocupati de aceasta problema care nu reusesc insa sa faca rost de fonduri pentru a-si duce la bun sfirsit planurile. Pictorita Malina Ionescu a conceput in 2005 un proiect de reconversie urbana pentru Vitan, mai precis pentru zona Foisor si strazile adiacente. In perioada comunista, casele au fost demolate pentru a se putea construi o serie de blocuri cu apartamente mici. Proiectul isi propune recuperarea imaginilor caselor prin pictarea lor pe fatadele blocurilor care au fost construite in loc. Lucrarile pentru un singur bloc ar fi costat, estimativ, 10.000 de euro si se prevedea sa fie pictate cinci blocuri. Ionescu obtinuse deja aprobarea si sprijinul Primariei Sectorului 3, dar nu a reusit sa faca rost de fonduri pentru a pune in practica proiectul.