Denumit de etnologul Ion Ghinoiu "funia zilelor, saptamanilor si lunilor anului, adunate intr-un snur bicolor", martisorul face parte din larga categorie a talismanelor daruite celor dragi de 1 martie, simbolizand iarna si vara, dar si speranta.

Raspandit in toate provinciile tarii, martisorul este pomenit pentru prima data de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relateaza in cartea "Sarbatorile la romani" ca in Moldova, Muntenia, Dobrogea si unele parti ale Bucovinei exista obiceiul ca parintii sa lege la 1 martie copiilor lor o moneda de argint sau de aur la gat sau la mana. In unele zone, copiii purtau martisorul 12 zile la gat, iar apoi il legau de ramura unui pom tanar. Daca in acel an pomului ii mergea bine insemna ca si copilului ii va merge bine in viata. In alte cazuri, martisorul era pus pe ramurile de porumbar sau paducel in momentul infloririi lor, copilul urmand sa fie alb si curat ca florile acestor arbusti. Simion Florea Marian scrie ca martisorul serveste celor ce-l poarta "ca un fel de amuleta", dar cine doreste ca acesta sa aiba efectul dorit "trebuie sa-l poarte cu demnitate".