Cei opt artisti s-au dovedit, in buna traditie a teatrului Noh, foarte buni mimi, actori si instrumentisti la tot felul de ciudatenii, numite koto, shamisen, atarigane si shinobu, adica titere, fluiere, clopotei si tobe, multe tobe de toate formele si de toate marimile. Cea mai mare toba cu care s-au prezentat japonezii in fata publicului bucurestean cintarea nu mai putin de 500 de kilograme, avind un diametru de un metru si saptezeci de centimetri. Maiestria lor incredibila, sincronizarea perfecta, muzica si, nu in ultimul rind, performantele fizice care poarta marca artelor martiale au depasit cu mult asteptarile spectatorilor. De altfel, tobosarii trupei Yamato se mentin in forma alergind zece kilometri pe zi in munti si facind repetitii istovitoare cu bete grele numite Suburi.

Doua ore de taiko si wadaiko

Ansamblul Yamato a fost fondat in 1993 de catre Masa Ogawa, in orasul Nara, locul de nastere a culturii japoneze, Yamato fiind atit numele vechi al orasului Nara, de unde provin artistii, cit si vechea denumire a Japoniei. Ei sint specialisti atit ai muzicii taiko, veche de 1.400 de ani, cit si ai artei wadaiko, varianta moderna a traditionalului stil taiko.

Pe tot parcursul concertului, care a durat mai bine de doua ore, cei opt tobosari au interactionat cu publicul pe care l-au pus la treaba, cerindu-i sa bata din palme si sa se miste in ritmul dement al tobelor. Cu o daruire de-a dreptul fanatica, precum cea a samurailor de pe vremuri, cei opt artisti au cintat pina la epuizare, cu zimbetul pe buze. "De ce nu putem sa cintam si noi asa?", isi intreba, la iesire, un copil tatal. "Cine? Noi, romanii? Pai, tu stii cit e de munca? Doar niste japonezi pot fi atit de dusmanosi cu ei insisi."