In fiecare saptamana, cinci oameni de la fabrica de tigarete se intalnesc intr-o incapere speciala. Se asaza la o masa plina de mostre si scrumiere si incep sa fumeze. Nu stau la vreo sueta. Din contra, asta este meseria lor: testarea materialelor brute si finite. Ei sunt degustatorii de tigari.

De mai bine de 35 de ani, Adrian Nicolau isi trateaza plamanii cu tutun. Oricat de incredibil ar parea, dar pentru asta e platit. Omul face parte din comisia de analiza si testare directa a produselor Galaxy Tobbaco, fosta Societate Nationala a Tutunului Romanesc. Saptamanal el se intalneste cu alti colegi intr-un laborator al fabricii si degusta tutunul in forma pura sau tigarile iesite de pe banda de productie. Nici unul din ei nu stie ce marca sunt. Pachetele din fata lor sunt albe, neinscriptionate.

Pe masa, in dreptul fiecaruia se afla o scrumiera lunga, o fisa de analiza, un pahar cu apa si o ceasca cu cafea. Nu se grabesc niciodata. Se asaza la masa, isi potrivesc mostrele si incep sa fumeze tacticos. Nea Adrian, asa cum ii zic colegii, este cel mai vechi dintre ei si, din cate ne-am dat seama, cel mai apreciat. "Nu oricine poate face asta, desi pare probabil simplu. Eu am absolvit un curs special de analiza senzoriala la Copcia, in urma caruia am obtinut atestatul de degustator in industria alimentara", spune barbatul, in varsta de 57 de ani. Intre timp, colegul lui, Lucian Marinescu, trage adanc dintr-o tigara, expira prelung, dupa care noteaza atent in fisa de analiza.

Cei doi, singurii pe care i-am gasit la datorie in aceasta saptamana, din motive ce tin de "bucataria interna" a societatii, ne povestesc, rand pe rand, dupa fiecare inhalare, ca tigarile sunt notate in functie de tarie, aroma, gust, puterea de satisfacere. Acestea sunt, conform fisei, caracteristicile pozitive. In acelasi timp, tigarile primesc calificative si din punct de vedere al trasaturilor negative, cum ar fi iuteala, iritarea sau piscatura pe care o produce pe gat, precum si cantitatea de saliva provocata.

Adrian Nicolau ne arata ca o tigara buna se recunoaste dupa modul in care arde. Daca scrumul pica imediat, inseamna ca aceasta nu are cea mai buna compozitie, in schimb daca tutunul se mentine compact chiar si dupa ardere, fumatorul poate fi sigur de calitatea lui.

"De obicei noi testam mai intai soiul de tutun care intra in reteta tigarii, pentru a ne da seama cat de bun e. Compozitia asta e secretul fiecarui producator. Luam tutunul brut, il punem intr-o foaie si il fumam. Cum mai fac si taranii in ziua de azi. Apoi trecem la analiza produselor finite", ne povesteste nea Adrian. Intre timp, incaperea in care ne aflam a devenit un adevarat furnal cu circuit inchis.

Nu e permisa nici un fel de aerisire in timpul sedintei, altfel ar fi afectata arderea mostrelor. Ii intrebam de sanatate. La propriu. Raspunsul final e cat se poate concludent. "Fumam, in afara de aceste teste, cam doua pachete zilnic. Sunt sanatos. Nu sufar de nimic, avem analizele la zi. Si sporuri de toxicitate", conchide Adrian Nicolau.


Despre autor:

Libertatea

Sursa: Libertatea


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.