Toti sint primari si isi numara mandatele in decenii. Unii vin din vremuri in care cu un pumn izbit in masa se ridicau cartiere sau dispareau altele. Autoritari lozincarzi, abili sau scoliti la "Stefan Gheorghiu", nu prea stiu limbi straine ori sa lucreze pe computer, dar oamenii vin la ei pentru ca ii socotesc si popa, si judecatorul locului. Acum sint defazati, usor crispati, dar inca vigurosi, iar numele lor a ajuns cel mai cunoscut brand al orasului.

Vin din vremuri in care cu un pumn izbit in masa se ridicau cartiere sau dispareau altele. Porecliti Tatuca, Jupinul sau Faraonul, puterea lor bate si astazi dincolo de cit ar permite-o legea si bugetele. Au cistigat mandate dupa mandate fie in amintirea vitejiilor de altadata, fie pentru ca au darul de-a vorbi cu oamenii, fie ca au avut parte numai de adversari slabi. Autoritari, lozincarzi sau abili, scoliti la Stefan Gheorghiu, nu prea stiu limbi straine sau sa lucreze pe computer, dar oamenii vin la ei pentru ca ii socotesc si popa, si judecatorul locului. Acum sint defazati, usor crispati, dar inca vigurosi, iar numele lor a ajuns sa faca substantiv propriu compus al orasului.

Republica Ratoi din municipiul Pascani s-a umplut de someri

Primarul Pascaniului, Neculai Ratoi, are 65 de ani, din care 25 ca primar. A fost 17 ani cheferist, apoi instructor judetean la Consiliul Agroindustrial. Absolvent de "Stefan Gheorghiu". Numit in 1980 primar la Tirgu Frumos - unde lasa in urma un stadion - a fost transferat, doi ani mai tirziu, la Pascani. Aici sta primar sapte ani pina la Revolutie si cinspe ani dupa.

Pina la revolutie au fost anii in care a construit nucleul unui oras si al propriei glorii. "Bani erau suficienti, trebuia doar sa vii cu planurile si sa stai si noaptea cu ochii pe constructori". Acum se construiesc la Pascani majoritatea blocurilor de locuinte, ce au si azi balcoanele inchise cu rame de autobuz, chedere, precursoarele comuniste ale termopanului. Apar fabrici, magazine, scoli, doua stadioane. Ratoi gestioneaza aparitia in ‘84 a "Esplanadei" , aleea cu dale din marmura si spatii pentru flori, loc de promenada si emblema arhitectonica a orasului. Esplanada risipeste indoielile rurale ale pascanenilor si le consacra statutul de oraseni, iar lui Ratoi ii fixeaza o pozitie centrala in sufletul localnicilor, dar si in fata sefilor de partid.

Sint anii aspri si gri, in care indraznelile lui Ratoi il fac vedeta intregului judet: vamuieste trenurile de sfecla, pacura, ciment, cherestea care trec prin gara lui, si abia apoi cere aprobarile de la judet, instaleaza, fara sa spuna Bucurestiului, o noua conducta de gaz, e anchetat apoi si lasat in pace, da piine si caldura la liber, fara cartele si cote. Gratie relatiilor personale cu Petru Placinta, de la Avicola Bacau, aduce carne in magazinele Pascaniului. Functiona, ca in multe locuri din tara, un barter la negru: cu ajutorul directorimii locale, primarul da perdele si ia curcani, da perdele si ia autorizatii de constructie de la Bucuresti, da perdele si mentine echipa de fotbal a orasului in divizia B. Fotbalul e un alt cimp de lupta unde Ratoi a stiut sa joace, salvindu-si echipa de citeva ori de la retrogradare: "Eram o gazda buna".

Exagereaza, linguseste, promite, ameninta

Cind cei de la Partid il descopera ca n-a asteptat aprobari, Ratoi bate drum dupa drum la Bucuresti, se tinguieste, linguseste, promite, insista si se intoarce in buzunar cu aprobarea ce-l scapa de ancheta. In vara lui ‘89 a fost transferat la Iasi, la Sectia Organizatorica a Comitetului Judetean al PCR. Vine Revolutia si-n haosul acela nascator mai degraba de teama decit de speranta pentru omul simplu, Nicolae Ratoi ajunge un produs de necesitate pe care si-l disputa doua orasele: "M-au chemat oamenii la Tirgu Frumos, unde am stat 3 luni ca primar, dar ma cerea si Pascaniul. In ‘90, FSN Iasi m-a numit primar inapoi la Pascani".

Supravietuitorul perfect, Ratoi a ramas totusi fidel unui singur partid (PSD) si vorbeste cu dispret despre adversarii sai, navetisti in doctrina.

Metoda Ratoi

In democratie i se imputineaza puterile date de fisa postului si bugetele, desi nu ca in primariile conduse de liberali, spre exemplu. Sotia sa ramine casnica, iar baiatul, Cristian, 43 de ani astazi, ajunge comisar in politia ieseana. Primarul isi termina studiile la 50 de ani, la ISE Iasi, si lasa in urma si-n capitalism isprava dupa isprava, mizind pe arma sa de temut: o mixtura rara intre insistenta, exagerare si autoritarism. Cu Dacia break a Primariei, avind linga el pe cite unul care stie engleza, Ratoi bate ministerele si institutiile de finantare straine din Bucuresti. E inalt, suplu, are demult parul alb, se poarta la costum. Impune. Si stie unde sa ocheasca: la stabii din esalonul doi si trei, eterni pe functii, zisii "tehnocrati".

Cu ei are aceeasi limba, acelasi trecut. E dat afara, revine, e pus sa astepte, asteapta, l-ai primit in birou, exagereaza, vorbeste usor apocaliptic despre soarta pascanenilor, mereu intr-un pericol, niciodata minor. Face astfel incit, daca nu-i aprobi cererea, sa te simti vinovat, aproape inuman. Si mai e ceva: tu esti un functionar de rangul trei, el lasa mereu sa ii scape ca are pretuirea lui Iliescu, care i-a fost amic de pe vremea exilului de la Iasi, si a lui Nastase, pentru voturile obtinute. Cum sa-l refuzi!? Dincolo de potrivirile politice, Ratoi izbindeste si-n programele de finantare europeana. Apoi se intoarce la Iasi si le da peste bot sefilor de la judet, care niciodata nu-l respecta suficient. Caci asta e a doua lui lupta, pe linga cea de claditor al "Republicii Pascani", cum spune uneori, in gluma, sa invinga in eterna rivalitate cu "judetul", cu Iasiul.

Nu-i trebuie statuie

Pascaniul, 55.000 de locuitori, are cea mai performanta retea de incalzire din tara, reabilitata integral in 2003, gratie unui proiect finantat de BERD si de statul roman, cistigat de Ratoi in 1996, pe vremea CDR . Pascaniul e singurul oras din tara sub 300.000 de locuitori cooptat intr-un program finantat de ISPA pentru o noua aductiune de apa, menita sa consume cit mai putin energie electrica pe metru cub. Lucrarile, incepute in aceasta vara, se vor termina peste doi ani. Se lucreaza la extinderea retelei de distributie a gazului, inclusiv in cele cinci sate componente ale municipiului. Nu-i trebuie statuie, "poate pentru ca a platit un miliard jumate pe cea din bronz masiv a lui Sadoveanu", dupa cum strimba din nas unii consilieri, nemultumiti si de ultima pasiune a lui ratoi: un urias sediu al Primariei.

Suma bate spre opt milioane de dolari, de trei ori mai mult decit pretul pietei, spune un specialist in arhitectura, citat de saptaminalul "Ieseanul". Ratoi, care a fost anchetat penal de noua ori pe vremea CDR-ului, dar n-a fost gasit vinovat, se stie curat: "Daca faceam vreo prostie, ma legau de mult".

Poate "italienii"

Un consilier al opozitiei ne spune, fara sa-si dea numele, ca Ratoi a fost ales de electoratul batrin, iar atunci cind s-o intoarce tineretul din Italia, "Tataia" o sa fie dat jos. I se reproseaza inflexbilitatea, ca nu asculta de sugestiile consilierilor locali. Lovitura de imagine i-au dat-o inundatiile din aceasta vara. Apa a darimat 93 de case. Toate sint in reconstructie pe bani publici, dar sinistratii mai au de asteptat.

Primarul a decis sa nu mai candideze in 2008. Cu o singura conditie, daca PSD va avea sa arunce in lupta un candidat tinar, cu sanse. "Altminteri?" "Altminteri, intra in lupta tot Ratoi!", zice primarul ca despre unul a carui simpla rostire de nume ar rezolva pe loc trebile.

Caracalul lui Anghel sau Anghelul Caracalului?

Caracalul parca se trezeste dintr-un somn de zeci de ani. Au indraznit sa apara magazine care nu mai tin pauza sacra de trei ceasuri la prinz, intre 13.00-16.00, ca la tropice, iar strazile sint rascolite de santuri, semn ca se baga gaz. Traditia malitioasa e alimentata in continuare: cea mai recenta pricina de ironie a aparut asta-vara, odata cu deschiderea primului supermarket, zis "Penny’s".

La fiecare patru ani, partidele fac pelerinaj la biroul unui barbat venit acum 20 de ani de la Slatina, rugindu-l sa le fie candidat la primaria Caracal. Omul e mai curind robust decit inalt, cu parul alb tuns scurt, cu brate groase, voce de ofiter. Inspira autoritate. Are 58 de ani. Primarul Gheorghe Anghel. Caracal, adica. Cum a reusit sa se impuna fostul lacatus mecanic din anii 1964-1971, ajuns apoi secretar al consiliului municipal al Sindicatelor Slatina? Un venetic deci, amanunt care, la alegeri, nu se iarta in micile asezari.

Citeste si:

Dupa ce a terminat "Stefan Gheorghiu" a lucrat citiva ani ca instructor la comisia economica a fostei judetene de partid, iar in 1984 a fost numit primar la Caracal. A stat in functie pina la Revolutie. Intre 1990 si 1992 a lucrat ca director tehnic la o asociatie agroindustriala. A candidat ca independent in ‘92 la functia de primar, dar a fost scos din cursa. Intre 1992 si 1996 a fost director la o societate de asigurari. Dupa o pauza de sase ani - "ca am respectat Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara", ride el - a reintrat in cursa pentru primarie, cistigind pentru Partidul Socialist fotoliul de primar. In 2000 a cistigat un nou mandat, tot ca membru PS, iar in 2004 a cistigat din primul tur, ca membru PSD. Are 14 ani de meserie ca primar.

Venetic adoptat

"Niciodata n-am lasat vreun secretar sau un vice sa oficieze cununiile civile, am tinut sa le fac tuturor onoarea de-a fi cununati de primar". "M-am ocupat inainte de ’89 de iluminatul public, de caldura din casele oamenilor, de constructia de blocuri". "Eram singurul cale de doua judete care primeam cu Plugusorul". "Am sprijinit mult echipa de fotbal FCM Caracal". "In ultimii ani m-am zbatut sa punem gaz in oras". "Da, lui Lica Barbulescu (cumnatul lui Nicolae Ceausescu, prim-secretar la Olt - n. red.) ii placea indrazneala mea". Sint citeva din resorturile longevitatii ca primar a lui Anghel. In 1996, primarului i-a murit sotia. A ingropat-o in cimitirul din Caracal si oamenii n-au uitat acest lucru: de atunci n-a mai fost un venetic. Omul locuieste din 1985 in acelasi apartament de la etajul al doilea al unui bloc, fapt ce place intr-un oras cu multi someri. Si a schimbat numele buclucase de strazi: cea pe care se afla penitenciarul nu se mai numeste a Libertatii, ci Iancu Jianu, iar drumului spre cimitir nu-i mai zice strada Invierii, ci Carpati.

Somnorosul de la Sfintu Gheorghe, Albert Almos

La Sfintu Gheorghe, 63.000 de locuitori, judetul Covasna, e primar, din 1992, Albert Almos, membru UDMR.

Albert Almos (foto) n-a transformat orasul intr-o oaza de investitii, strazile au stat ani pline de gropi, iar sistemul de termoficare e in colaps. In maghiara, Almos inseamna "somnoros". Primarul s-a preocupat de restituirea proprietatilor, inclusiv a celor bisericesti, a pansat citeva blocuri, facind din ele ba un azil de noapte, ba o "gradinita a batrinilor", azil de zi adica, si citeva locuri de joaca pentru copii. Nu s-a lucrat in perspectiva, ci dupa principiul "aici arde, aici stingem". Lipsa investitorilor e explicata de Albert Almos prin vecinatatea cu Brasovul, care ar fi supt toate investitiile posibile in Sfintu Gheorghe. Orasul nu are un brand, cel dat de faimoasele tigari Carpati e scrum nostalgic, poate doar fabrica de lactate si brinzeturi "Covalact" sa se bucure de o rezonanta cel mult regionala. Din cele 18.000 de apartamente incalzite prin sistemul orasului, au ramas bransate 400. Primaria a cumparat centrale termice pentru scoli, gradinite, teatru si propriul sediu. Si totusi, de ce il voteaza lumea pe acest primar?

Onorabil si ineficient

Inginer TCM in virsta de 56 de ani, Albert Almos ii pretuieste pe consilierii locali, cere parerea specialistilor, nu se bate cu pumnul in piept ca le stie pe toate si e un bun mediator. Albert face deci figura unui onorabil. Ineficient si onorabil. De cealalta parte, jucatorii romani din spatiul politic local sint perceputi drept excesiv de zgomotosi si parveniti politic.

La alegerile de anul trecut, PSD a mizat pe un ungur si a pierdut. Orasul e locuit de maghiari - 74%, romani - 25% si de romi - 1%. Daca la primul mandat, in ’92, Albert Almos a cistigat detasat, deoarece peste tot in tara s-a mers la vot in proportie de 90%, la alegerile din 2004 el s-a confruntat pentru prima data cu riscul de a pierde. Maghiarii nu mai voteaza neconditionat cu reprezentantul UDMR, asa cum faceau la inceputul anilor ’90. Au avut o alternativa, un candidat maghiar independent. In turul al doilea au ajuns Albert Almos si candidatul ungur al PSD. Candidatul maghiar independent a obtinut 9.000 de voturi. Maghiarii nemultumiti de Albert nu ar fi votat un pesedist, asa ca o parte dintre cei care au absentat in primul tur s-au prezentat la al doilea de teama sa nu iasa pesedistul. Lor li s-au adaugat mare parte dintre cei care au votat cu independentul. Acestora li s-au adaugat si romanii, pentru care candidatul PSD nu a aparut ca un om de calitate. Maghiarii care nu l-au votat pe Albert in 2004 au avut motive diverse, in functie de gradul lor de educatie: nemultumiti de gropile din asfalt, de lipsa investitiilor sau de politica UDMR.

Rrrromanii pierd pe mina lor

Semnalul nemultumirii lor pare ca a ajuns la liderii centrali ai UDMR, astfel incit primarul Albert a reusit recent sa atraga fonduri ceva mai consistente si, in consecinta, strazile sa fie reparate mai eficient. Ofertele partidelor romanesti la alegeri au fost cu mult sub asteptarile romanilor, care nu pot uita ca liberalii din zona, spre exemplu, nu au vreo legatura cu liberalismul, ca multi dintre ei sint traseisti politici, fosti peuneristi, peremisti, pesedisti.

Jupin Baciu, sapte mandate in bastionul romanismului

Gheorghe Baciu, 56 de ani, e primar in Intorsura Buzaului, un orasel, "centrul romanismului" din Covasna.

Baciu face meseria de primar din 1981, cu o singura luna de intrerupere, cind a fost viceprimar. Termina "Stefan Gheorghiu" si e numit in 1981 primar in comuna Barcani, limitrofa orasului Intorsura Buzaului. In noiembrie 1989 ajunge viceprimar la Intorsura. Talentul de manipulator al celui care avea sa fie poreclit peste ani "Jupinul" a dat roade. "La Revolutie, s-au adunat revolutionarii in fata primariei, citeva zeci acolo, vroiau sa intre, sa devalizeze tot. Am negociat cu ei. Le-am spus sa-si aleaga niste delegati, 10-12 insi, care sa intre cu mine si sa tinem o sedinta. Le-am explicat: 'Ba, daca se intoarce cu elicopterul Batrinu, pe voi, niste boschetari, va baga 6 luni la pirnaie, dar pe mine ma impusca. La riscuri mari, tre sa-ti asumi si functia, corect?>> 'Corect>>, au zis ei pin’ la urma. Asa am ajuns primar. Sint la al saptelea mandat".

Oraselul e noroios, strazile sint sparte, nu, aici nu se baga gaz, gazul e inca un vis, de sapte ani se tot ridica o policlinica. Din 5.000 de angajati, acum mai lucreaza 500. Restul s-au raspindit fie prin Italia, fie prin alte locuri din tara. Punerea in posesie a terenurilor si padurilor e intirziata, dar primarul are o scuza veche, cum ca Biroul de Carte Funciara e la Tirgu Secuiesc. Singura lui victorie e de fapt sansa de fi participat impreuna cu alte patru orase la un program de finantare a unor centrale termice pe baza de rumegus. Si atunci?

Managementul spaimei de unguri

Pe usa primarului e agatata o foaie cu versuri de Arghezi. "Cind vii, paseste slobod, rizi si cinta,/Necazul tau il uita-ntreg in prag,/Caci neamul trebuie sa-ti fie drag/Si casa ta sa-ti fie zilnic sfinta." Cind e intrebat despre relatia cu ungurii, Gheorghe Baciu, care e si liderul judetean al Partidului Democrat, incepe sa spumege. "Daca trebuie sa impusc pentru tara mea, atunci am sa impusc!".

VICTORII IN SERIE In 1992, Ratoi iese primar cu 82%. In 1996, obtine 70%, iar in 2000 invinge cu 62%. In 2004, Ratoi mai are inca vigoare: reuseste un 58%. De fiecare data a iesit din primul tur si a avut si majoritate in Consiliul local.

POA’ SA FIE SI TIGAN In Caracal, fosta capitala a judetului Romanati, vestita odata prin uriasele depozite de cereale, toata lumea stie ca Anghel "ar iesi primar si daca ar candida pentru Partida Romilor".

DISCURS GRESIT Un alt resort al stabilitatii ca primar de Sfintu Gheorghe a lui Albert Almos e ca, in campanie, contracandidatii romani si-au axat discursul pe probleme etnice si nu de administratie.

OAZA DE ROMANITATE Victoriile in serie ale lui Gheorghe Baciu la Primaria Intorsura Buzaului se datoreaza sentimentului de "insula romaneasca" intr-o "mare ungureasca". Baciu stie si profita.