Cartile care lipsesc din cultura romana

In timp ce criticii incearca sa netezeasca drumul prin hatisurile culturii autohtone, putini autori romani reusesc sa patrunda pe piata internationala. La vizibilitatea pe care o avem, Premiul Nobel pentru Literatura ne ocoleste in continuare. Cultura noastra ramine marginala, in opinia specialistilor, si pentru ca ii lipsesc anumite carti. Astfel, criticul Nicolae Manolescu spune: "Nu avem in cultura noastra Odiseea, Don Quijote, Faust, Razboi si pace, Muntele vrajit si Ulise, adica exact acele carti care asigura universalitatea unei culturi. Nu stiu de ce nu le avem". Si criticul Eugen Negrici crede ca ne lipsesc acele texte care functioneaza ca niste "acte de identitate. Le-am pierdut, le falsificam, le completam dupa interese si dupa toane la punctele de trecere de la o tara la alta sau de la un regim la altul, sau pur si simplu neglijam sa le alcatuim".

De la Occident la Orient

Cartile noastre, cu citeva exceptii, stau inchise in cultura autohtona. Cit despre importul de texte, Mircea Mihaies il considera si pe acesta lacunar: "Sint preferate lucrari recente, astfel incit nu avem tradusa una dintre marile carti de istorie din Europa - 'Istoria Frantei>>, de Jules Michelet. Ne lipseste o alta carte esentiala pentru a intelege gindirea europeana din perioada premoderna si moderna - 'Port Royal>>, de Sainte-Beauve. Nu avem nici '1001 de nopti>> intr-o varianta credibila, nici marile texte ale filosofiei orientale, doar adaptari si preluari dupa traducerile occidentale".

Romania fara istorie

Criticul Dan C. Mihailescu pune punctul pe "i" in ceea ce priveste cartile de istorie: "Nu avem o istorie a romanilor de trei sute de pagini, acreditata de toata lumea de specialitate din tara si tradusa in douazeci de limbi. Nu avem istoricul uniunilor de creatie. Nu dispunem nici de o banca serioasa de date privind operele romanesti scrise, jucate sau publicate in strainatate". Si eseistul Stefan Borbely considera ca ne lipsesc documente esentiale in acest domeniu: "O istorie a Romaniei (neromantica, necosmetizata, adevarata). O istorie a relatiilor noastre cu vecinii. Nu am trait singuri in spatiul central si est-european, desi ne place sa credem ca am fost miruiti de catre Dumnezeu cu privilegiul unicitatii. O istorie a Transilvaniei, nu brosuri sau emfaze, gen Stefan Pascu. O istorie politica a literaturii romane. O istorie adevarata a relatiilor Bisericii Ortodoxe cu celelalte culte practicate".

Cartile care ne vind tara

Criticul Luminita Marcu remarca o data in plus ca nu avem o "buna si frumoasa istorie a Romaniei in maxim 250 de pagini, fara tensiuni demitizante, dar si fara exagerari patriotarde". Totodata, ea si-ar dori "o carte frumoasa despre Bucurestiul de azi, care nu exista, desi se scriu tot felul de carti despre Bucurestiul de altadata". Stefan Borbely vorbeste si despre problema cartilor practice, cum ar fi ghidurile: "Ne trebuie un ghid turistic al Romaniei, complex, succint, obiectiv: 98% din populatia tarii nu cunoaste deloc incarcatura istorica a unor cladiri, strazi sau monumente pe linga care trece zilnic. Traim intr-o tara pe care nu o - sau nu vrem sa o - cunoastem: e limpede motivul pentru care nu stim s-o exportam".

Miturile cresc, biografiile dispar

Dupa criticul Paul Cernat, istoria literaturii e si ea pagubita: "Nu avem inca o istorie completa si credibila a literaturii interbelice, dupa aceea, totusi datata, a lui Ovid Crohmalniceanu (vorbesc, desigur, de critica postbelica). Mitizam tinara generatie a anilor ’30, dar nu avem o monografie serioasa si autentica despre ea". Scriitorii nostri de notorietate risca sa ramina ingropati in mit pentru ca, asa cum spune Alexandru Calinescu: "Ne lipsesc biografiile scriitorilor si, in general, ale personalitatilor culturale si politice. E un gen foarte in voga in Occident, in timp ce la noi ramine marginal, probabil si din cauza unui anume conformism, ca sa nu zic pudibonderie".

"Vreau povesti despre scriitori"

Luminita Marcu regreta si ea ca lipsesc cartile care "fac mai prietenoasa literatura in sine, care umanizeaza relatia dintre public si scriitor, cu alte cuvinte lipsesc monografiile scrise alert si placut, lipsesc povestile despre scriitori si vietile lor. Doar literatura romana e plina de scriitori cu vieti foarte spectaculoase. Despre Shakespeare se scriu anual citeva monografii, noi il stim in continuare pe Eminescu din biografiile romantate ale lui Cezar Petrescu sau Calinescu si e normal sa ni se para desuet, pentru ca sint carti scrise acum zeci de ani. Mi-ar placea sa citesc carti despre viata lui Enescu, despre viata lui Brancusi, Eliade sau Eugen Ionescu, dar sa fie carti scrise de oameni care au inteles ceva din profesionalismul autorilor de monografii europeni sau nord-americani".

Fara dictionare si enciclopedii

In timp ce unii specialisti cred ca stim prea putine despre ai nostri scriitori, altii vorbesc despre lipsa instrumentelor de lucru necesare, precum dictionarele si enciclopediile. Volumele din "Enciclopedia Romaniei", editate in anii ’40 de oameni de cultura ca Mircea Vulcanescu, Dan Botta sau D. Gusti, il fac pe criticul Dan C. Mihailescu "sa disper cit incape. Dupa care ma intreb nu doar cine si cind le va reedita, dar mai cu seama cine, cind, cum le va reface de la nivelul lui 2005".

Si eseista Irina Petras afirma: "Imi lipsesc 'Enciclopedia romana>>, 'Istoria literaturii romane>>, un mare 'Larousse>> al picturii romane, o enciclopedie a artelor si meseriilor. Ma intristeaza raftul nostru golas si pestrit, raft pe care, la altii, se aliniaza trufase enciclopedii in zeci de volume".

In ceea ce priveste dictionarele, criticul Mircea Martin spune ca "nu avem nici macar un dictionar al limbii romane adus la zi si cu adevarat utilizabil, adica bine conceput, clar si complet. Ce sa mai spun despre putinatatea sau absenta unor dictionare specializate? Depindem, in continuare, de altii in plina epoca postcoloniala".

Fie lipsesc, fie sint proaste

Majoritatea respondentilor comenteaza lipsa editiilor critice, a dictionarelor si antologiilor de autori. Astfel, criticul Adriana Babeti apreciaza: "Avem nevoie de genul de lucrari care sa ateste maturitatea culturii noastre, adica de dictionare, antologii fundamentale, enciclopedii generale sau tematice". Si Carmen Musat vede o serie de probleme in domeniul cartilor de acest gen: "In afara de 'Dictionarul analitic de opere literare>>, coordonat de Ion Pop si cel cordonat de Zaciu, Papahagi si Sasu, nu exista decit lucrari fie incomplete, fie total nocive pentru perioada contemporana. Dictionarul coordonat de Eugen Simion e o astfel de lucrare, ca si recenta istorie a literaturii a lui Alex Stefanescu. Amindoua deformeaza impardonabil realitatea romaneasca, prima - prin ascunderea sub pres a compromisurilor morale si intelectuale facute de scriitori, cealalta - prin omisiunea unor autori ca Gheorghe Craciun, Stefan Agopian, Gabriela Adamesteanu si introducerea unora inexistenti".

Carti oprite la jumatate

Despre cit de bine stam la capitolul dictionare, editii critice si antologii, Marius Chivu afirma: "Informatia critica e, in general, partiala si datata. Nu avem editii critice complete. De pilda, cea a operei lui Sadoveanu s-a oprit la jumatate. Apoi, autorii si cartile care s-au ocupat de sociologia literaturii romane se numara pe degetele unei singure miini: Liviu Malita, Leon Volovici, Adrian Marino, Paul Cornea si Ioana Pirvulescu. Golurile sint imense. Nu stim nici macar cite titluri, ce tiraje sau cite editii aveau cartile de acum nici 100 de ani".

Nu avem editori care sa le faca

Adriana Babeti explica lipsa editiilor critice prin faptul ca "editorii unor astfel de carti sint in curs de disparitie, pentru ca profesia asta are un statut marginal si nu e remunerata cum trebuie pentru o munca de chinez, deloc spectaculoasa. Pacat, pentru ca, de exemplu, cultura germana il are pe Goethe in zeci de editii critice, un patrimoniu studiat pina la ultima virgula". Daca asa stau lucrurile cu Goethe al germanilor, criticul Alexandru Cistelecan crede ca noi am ramas la "cartile pe care voiau sa le scrie intemeietorii Scolii Ardelene. Ei le-au inceput, noi le-am inceput, sintem asadar cam in acelasi punct. Dar nu inceputul e problema culturii romane, ci finalizarea".

Texte neterminate

Daca remarcam ca unii nu isi scriu cartile sau o fac prost, putem regreta si faptul ca alti autori nu le-au terminat pe ale lor. Astfel, Ion Bogdan Lefter considera ca "mai rezonabil ar fi sa regretam nefinalizarea unor carti redactate partial, dar intrerupte de moartea autorilor lor. De la 'Ciocoii vechi si noi>> al lui Nicolae Filimon si pina la 'Delirul>> lui Marin Preda, ambele ramase la cite un singur volum din doua proiectate, exemple sint destule. Dintre pierderile mai recente, primele la care ma gindesc sint 'Zodia scafandrului>>, neincheiata, a lui Mircea Nedelciu, si la 'Libertate si cenzura>> a lui Adrian Marino, din care n-a reusit sa finalizeze decit un volum din trei anuntate".

Traduceri facute la intimplare

Ion Manolescu, lector la Facultatea de Litere din Bucuresti, simte lipsa cartilor de tehno-cultura, adica "tratate de teorie cyber-culturala, carti de analiza a relatiei dintre literatura si tehnologie.

In Statele Unite exista mii de asemenea volume pe piata. Pentru a le scrie la noi, e nevoie de o infrastructura solida si motivanta. Pentru a le publica, se cere o politica editoriala puternica si flexibila, pe care numai editurile mari - Humanitas, Polirom - o pot asigura. Asemenea carti nu creeaza beneficii imediate, dar sint formatoare de 'trend>> cultural pe termen lung".

Dupa Alexandru Matei, si textele gindirii anglo-saxone sau germane penetreaza greu in cultura noastra, pentru ca "traducerile apar adesea aleatoriu. Nimeni nu are de gind sa traduca trilogia 'Bule>> a lui Sloterdijk. Lipseste Scoala de la Chicago, lipsesc Charles Taylor si multi teoreticieni contemporani ai artei. Apoi, autori ca Antoine Compagnon sau Umberto Eco sint tradusi la edituri cu difuzare proasta".

Cercetarea si metehnele criticilor

Unii dintre critici remarca golurile de carti din cultura noastra, dar vad si posibile solutii. Astfel, Daniel Cristea-Enache se gindeste ca "e nevoie de strategie bine definita, prin care cei citiva eminenti oameni de carte pe care ii mai avem (de pilda, Niculae Gheran, editorul lui Rebreanu) sa fie sprijiniti institutional, pentru a forma echipe de cercetatori, viitorii specialisti in domeniu".

Pe de alta parte, Eugen Negrici vorbeste despre poticnelile celor care ar trebui sa umple golurile critice din cultura noastra: "Batrinii critici ar trebui sa-si incheie operele incepute pina nu devin - epuizati de ambitia senila a reprezentativitatii - narativi. Tinerii critici sa se fereasca de metehnele criticii gascare din comunism si, daca se poate, sa nu se mai entuziasmeze de orice flegma smechereasca aruncata la deruta, ca sa ma exprim in spiritul prozei noi".

N-avem carti Fundamentale

• Istoria Romanilor necosmetizata

• Istoria relatiilor romanilor cu vecinii

• Istoria politica a Romaniei

• O istorie completa a literaturii romane postbelice

• Istoria uniunilor de creatie din Romania

• Enciclopedia Romaniei adusa la zi

• Enciclopedia artelor plastice din Romania

• Dictionarul limbii romane contemporane actualizat

• Biografii ale personalitatilor Romaniei scrise azi

• Editii critice complete din operele autorilor romani clasici

Ce ne-ar mai trebui

Ne lipseste munca harnica a citorva generatii"

Pentru lipsa "instrumentarului de lucru", remarcata de mare parte dintre respondenti, Horia-Roman Patapievici propune o explicatie: "Ne lipseste munca harnica a citorva generatii de cercetatori aplicati, care sa cartografieze cultura romana cu instrumente critice de masurat si evaluat in mina. Geografii si sociologii ne-au descris tara cu toate cite sint in ea. 'Geografii culturali>>, care sa ne descrie tot ce avem in cultura romana, carte cu carte, autor cu autor, tema cu tema, dezbatere cu dezbatere, se lasa inca asteptati".

Abandon si ambitii personale

Pentru majoritatea criticilor nostri, cultura romana sufera de marginalitate din motive de inconsecventa. Astfel, Paul Cernat considera ca "sintem, din nefericire, o cultura a proiectelor neterminate, repede abandonate. Traim din exceptii si declaratii de bune-intentii". Si criticul Mircea Martin descrie cultura autohtona ca "sufocata de politica, de anecdotica, de autoderiziune si de vulgaritate". El spune ca astfel "ni se ofera, sub numele de istorii, panorame sau chiar dictionare, lucrari care nu reprezinta atit rezultatele unui asemenea efort, cit ale ambitiei de putere personala".

"Oho, de cind n-am mai citit o carte"

Culturii noastre ii lipsesc genuri intregi de carti si mai are altele care s-au oprit la jumatate. Marile proiecte reusesc numai sustinute de eforturi individuale, ca in cazul lui Nicolae Iorga. Pe de alta parte, criticul Tania Radu observa ca "ne lipsesc chiar cartile. Incercati sa numarati citi dintre cunoscutii dvs. nu au carti in casa sau, daca le au, le tin exilate in vreun fund de sifonier ori in camera copilului. Refrenul 'oho, de cind n-am mai citit o carte...!>> a ajuns o mindrie, un fel de-a spune 'pai ce, eu am timp de asa ceva?>>".

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe