TVR a anuntat recent ca a achizitionat spre difuzare filmul „Moartea domnului Lazarescu“. O intrebare simpla - cat a platit pentru acest film postul public de televiziune? - a readus in prim-plan o dilema mai veche: unde se opreste interesul public si unde incepe interesul comercial al unuia dintre principalele canale de informare din Romania.

Cat dau televiziunile romanesti pe asa-numitele blockbustere din industria filmului, cu care isi rasfata publicul de cateva ori pe an? Nimeni nu stie. Filmele sunt cumparate cu bani grei de la producatori si nimeni nu are chef ca televiziunile rivale sa afle cat s-a platit pentru un film sau altul, pe care respectivul concurent il poate lua, la un moment dat, in considerare spre a fi difuzat. Regulile concurentei pe o piata deschisa isi spun, din acest punct de vedere, cuvantul. Intervine insa o problema: postul public de televiziune.

Recent, TVR a anuntat ca anul viitor va difuza "cel mai premiat lungmetraj romanesc din ultimii ani", filmul "Moartea domnului Lazarescu", in urma unui acord cu Mandragora Film, compania care distribuie pelicula regizorului Cristi Puiu. Imediat, pe piata media a aparut speculatia ca postul public ar fi platit pentru acest film 70.000 de euro, foarte mult chiar si pentru un lungmetraj premiat cu Oscar.
Daca se dovedeste a fi corecta, suma ar echivala cu aproximativ 0,1% din totalul cheltuielilor cu tertii efectuate de SRTV in 2004, conform datelor incluse in ultimul raport de activitate al societatii de televiziune. Si aceasta in conditiile in care TVR difuzeaza anual circa 600 de filme noi.

Chestionati cu privire la aceasta situatie, reprezentantii postului public au refuzat sa dea detalii despre suma platita pentru respectivul film. Mai mult, ei nu au fost dispusi nici sa ofere vreun detaliu financiar privind filmele achizitionate in ultimii ani de TVR, argumentand ca prin aceasta ar incalca regulile pietei, la care televiziunea publica se aliniaza cand e vorba despre achizitiile de programe.

"O suma relativ mare"

Singura declaratie pe care am obtinut-o de la directorul de achizitii, vanzari si programe al TVR, Ada Roseti, este ca pentru acest film s-a platit "o suma relativ mare", deoarece "din principiu nu vreau sa pierd 'Moartea domnului Lazarescu>>, un film cu relevanta sociala si unul care s-a bucurat de recunoastere internationala". Recunoastere manifestata printr-un premiu tangential celor de la Cannes, anume Marele Premiu "Un certain regard" - 2005, plus cateva premii la evenimente de profil mai mici, precum festivalurile de film din Danemarca si Belgia, in cursul acestui an.

La insistentele SFin, Ada Roseti a admis ca este vorba despre "filmul romanesc pentru care TVR a platit cel mai mult", lucru la care a contribuit si o speranta ce razbate din comunicatul oficial transmis presei la sfarsitul lunii noiembrie - aceea ca "Moartea domnului Lazarescu" a fost selectionat de Centrul National al Cinematografiei pentru a reprezenta Romania la Oscar.

Exemplul altora

Cu toate acestea, sursa citata a refu-zat sa dea informatii clare despre banii cheltuiti de TVR pentru aceasta pelicula, iar refuzul a fost valabil in cazul tuturor filmelor valoroase procurate de postul public de televiziune. Aceas-ta in conditiile in care, pastrand confidentialitatea contractelor comerciale, reprezentantul unui post privat, Antena 1, a vorbit deschis despre filmele cu pret ridicat care "au intrat in licenta" in 2005, pentru respectivul canal. Potrivit directorului de programe al postului mentionat, Florin Ni-coara, este vorba despre "The Mum-my", "Patch Adams" si "The Nutty Professor" - filme care sunt si cele mai scumpe din ultimii zece ani -, in vreme ce productia romaneasca cea mai scumpa difuzata este miniseria "Un caz de disparitie", in care Antena 1 a investit anul acesta.

Daca altii dau un exemplu de deschidere, TVR evita sa ofere informatii si despre preturi, si despre titluri. Motivul invocat de directorul de achizitii si programe al postului public este ca "liberul acces la informatie se opreste la contractele comerciale", avand in vedere ca achizitia de programe de acest gen nu se regaseste in legislatia referitoare la achizitiile publice. Potrivit Departamentului de Comunicare al TVR, "achizitia de filme si programe intra in categoria achizitiilor de servicii recreative, culturale si sportive. Conform art. 2, lit. j din OUG 60/2001, in cazul acestor servicii nu exista obligativitatea de a se aplica prevederile ordonantei. Atribuirea contractelor se face pe baza respectarii unor criterii de natura economica si, in masura in care este posibil, prin utilizarea sistemului concurential adaptat la specificul achizitiei".

"Predicator in biserica goala"

Aici intervine unul dintre paradoxurile majore cu care se confrunta in prezent postul public de televiziune din Romania. In timp ce canalele private pot apela la publicitate pentru a-si amortiza costurile de difuzare a unui film cu succes la critica si "de casa", TVR face rost de filme folosind, preponderent, banul public. Cu toate acestea, televiziunea in cauza se raporteaza in continuare la regulile comerciale si concurentiale ale pietei, incercand sa procure pe bani grei filme care sa-i asigure audienta, dar fara a da socoteala in privinta felului in care sunt folosite sumele colectate de la populatie.
Situatia este argumentata, concis, de aceeasi Ada Roseti: "Daca nu avem drivere de audienta, ne aflam in situa-tia paradoxala a predicatorului dintr-o biserica goala".

Prea multa concurentialitate la posturile publice

Acest paradox este confirmat din doua surse independente - un audit realizat in toamna acestui an la TVR si un studiu privind situatia televiziunii in Europa, despre care SFin a scris in ultimele numere.
Potrivit auditului facut de compania Deloitte&Touche, unul dintre punctele negative ale postului public de televiziune este acela ca angajatii sunt interesati mai mult de probleme exterioare institutiei - inclusiv de presiunea concurentei. Acelasi studiu aminteste la capitolul "aspecte pozitive" faptul ca angajatii TVR fac eforturi substantiale sa invinga o concurenta foarte puternica pe piata, in timp ce mai putin de jumatate din ei (47%) sunt atenti la impactul emisiunilor acestui post asupra telespectatorilor.

Pe de alta parte, recentul raport de monitorizare "Televiziunea in Europa: reglementari, politici si independenta", publicat in toamna acestui an de Open Society Institute - cu sprijinul Centrului pentru Jurnalism Independent din Romania - releva doua luari de pozitie semnificative pe plan international. Raportul, despre care SFin a scris in numarul trecut, arata ca in 2003 Organizatia Mondiala a Comertului a cerut totala liberalizare a pietei audiovizuale, inclusiv prin eliminarea tratamentelor preferentiale acordate serviciilor publice de televiziune. Iar pozitia OMC a fost prefatata inca din 2002 de Banca Mondiala, care a argumentat, intr-un studiu citat de OSI, ca "obligatiile serviciilor publice pot fi indeplinite mai eficient de catre cana-lele private". Totusi, ca sa nu moara domnul Lazarescu ros de curiozitate: cat da TVR, din taxa pe care el o plateste, pe filmele bune sau rele receptate pe televizoarele fara cablu din Romania?


Despre autor:

Saptamana Finaciara

Sursa: Saptamana Finaciara


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.