Un ministru britanic a avertizat, recent, cu privire la pericolele reprezentate de dietele drastice sau urmate "dupa ureche", insa oamenii recurg la acestea de secole, inca din perioada Greciei sau a Romei Antice.

"Cuvantul grecesc «diatia», de unde provine «dieta» descria un intreg mod de viata", spune Louise Foxcroft, istoric si autoare a volumului "Calorii si Corsete: O istorie a dietelor de mai bine de 2.000 de ani", citata de bbc.co.uk.

"Pe atunci, dietele insemnau deopotriva sanatate fizica si psihica. Oamenii au inceput sa prinda gustul dietelor de moft abia in secolul al XIX-lea. In aceasta perioada dietele au inceput sa fie urmate mai mult din motive estetice decat pentru sanatate, aceasta fiind cauza pentru care industria dietelor a capatat o amploare nebanuita", adauga Foxcroft.

Aceasta ofera si cateva exemple ale celor mai ciudate cure de slabire din intreaga lume.

De exemplu, la inceputul secolului 20, americanul Horace Fletcher a decretat ca una dintre cele mai eficiente diete din lume este aceea in care mesteci si scuipi. "Curentul", imediat adoptat la nivel mondial, a purtat denumirea de "fletcherism" si s-a bazat pe aceea ca mancarea trebuie mestecata cat mai mult, pana toata "bunatatea" este extrasa, dupa care bolul alimentar format din fibrele ramase este scuipat.

Fletcher a fost explicit si cu privire la numarul de masticatii a fiecarui tip de aliment in parte, astfel ca numai hasma are nevoie de nu mai putin de 700 de miscari ale gurii.

Dieta americanului a devenit in scurt timp foarte populara, fiind adoptata, printre altii de scriitorii Henry James si Fraz Kafka, iar nu putine erau petrecerile adeptilor "fletcherismului" la care mesenii erau cronometrati pentru a se asigura ca au mestecat suficient.

Mai mult decat atat, dieta presupunea defecatia o data la doua saptamani, mai spune Foxcroft.

Dieta cu tenii, initaita la inceputul anilor 1900, nu a fost, cu siguranta, gandita pentru simandicosi. Cu toate acestea, ea a devenit in scurt timp populara si a fost adoptata chiar si de celebritati, printre care si de cantareata de opera Maria Callas.

Cei care urmau dieta consumau, de obicei, chisturi de tenie de vita de marimea unor tablete. Ajunse in intestine, acestea se dezvoltau, ajungeau la maturitate si absorbeau mancarea. Insa, in afara de pierderea in greutate, dieta avea si efecte nedorite, printre care diareea si starea de voma.

Citeste si:
Cîțu: Uniunea Europeană este un proiect în continuă evoluție pe...
Cîțu: Uniunea Europeană este...

Atunci cand persoane care urma dieta cu tenii ajungea la greutatea dorita, era suficient sa ia o perioada medicamente antiparazitare pentru a ucide teniile si a le elimina prin scaun. Nu putine au fost cazurile in care adeptii acestui stil de a slabi au facut complicatii abdominale si rectale. Mai mult, in cazul in care tenia se dezvolta prea mult - putea ajunge si la 9 metri - persoana-gazda era in pericol de a face diferite boli precum meningita, epilepsia sau dementa, scrie MEDIAFAX.

Medicamentele pentru slabit si potiunile miraculoase care duceau la pierderea masei corporale au devenit foarte populare si profitabile in secolul al XIX-lea. Insa, adesea, aceste solutii-minune erau si foarte periculoase din cauza ingredientelor pe care le contineau. Multe aveau in compozitie arsenic sau stricnina care, in cantitati neadecvate, puteau provoca moartea.

Citeste si:
Nutritionist, despre pachetul pentru scoala: Nu exista alimente...
Nutritionist, despre pachetul...

"Despre arsenic se spune ca ar accelera metabolismul mult mai mult decat o fac amfetaminele", spune Foxcroft. Insa, desi cantitatea de arsenic din pastilele pentru slabit era mult mai mica, efectul produs de acesta este mult mai nociv decat acela al amfetaminelor, mai ales ca aceia care recurgeau la astfel de diete aveau tendinta de a-si administra o doza mai mare de astfel de medicamente pentru a creste - spuneau ei - eficienta.

Dietele celebritatilor nu mai sunt de mult o noutate. Lordul Byron a fost printre primii "guru" ai curelor de slabire, fiind considerat acela care a dat startul "obsesiei dietelor" in randul vedetelor.

In incercarea de a se mentine slab si aratos, celebrul Byron a adoptat o dieta bazata pe otet, devenita in scurt timp foarte populara.

Astfel, pentru a se asigura ca detoxifierea organismului sau se desfasoara cu succes, lordul bea zilnic otet si consuma cartofi care fusesera anterior tinuti in acest lichid. Desigur, efectele secundare nu au intarziat sa apara, Byron confruntandu-se in permanenta cu diareea si starile de voma. Cu toate acestea, puternica influenta culturala exercitata de Lordul Byron a facut ca dieta implementata de acesta sa fie adoptata de multi dintre romanticii care isi doreau sa arate precum celebrul scriitor.

Citeste si:
Netflix îți oferă un abonament valabil 83 de ani dacă vei câștiga...
Netflix îți oferă un...

"Toate tinerele noastre isi traiesc copilaria in semi-infometare", scria pe atunci un critic.

Pe la jumatatea anilor 1800, Charles Goodyear - cel care a si dat numele unei marci de anvelope - si-a dat seama cum sa creasca proprietatile cauciucului, dincolo de starea lui naturala prin procesul de vulcanizare. Astfel, in contextul Revolutiei Industriale si a productiei de masa, folosirea cauciucului s-a extins cu repeziciune.

Cauciucul a inceput sa fie folosit astfel in pantaloni scurti, combinezoane, chiloti si corsete, datorita faptului sa specialistii au informat cu privirile la proprietatile acestei materii primie de a elimina grasimea prin procesul de transpiratie.

Asa se face ca celebrele corsete si lenjeria din cauciuc au ajuns sa fie purtate atat de femei, cat si de barbati, desi efectele secundare erau deopotriva inestetice si dureroase. Din supraexpunerii la umezeala, pielea incepea sa crape si chiar sa se infecteze.

Citeste si:
Lipsa de somn: cum afectează sănătatea?
Lipsa de somn: cum afectează...

Moda corsetelor de cauciuc a incetat insa odata cu Primul Razboi Mondial cand cauciucul a fost necesar in scopuri militare.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.