Printre turistii romani care au supravietuit valurilor ucigase din Asia de sud s-a aflat si bucuresteanul Stefan Cristofor. Presedinte al unei firme de transporturi maritime, afaceristul in virsta de 56 de ani obisnuieste sa-si petreaca vacantele in Thailanda. Timp de zece ani, el a mers impreuna cu familia numai in statiunea Phuket, fiind atras de civilizatia Extremului Orient. Dupa ce a vazut moartea cu ochii, Cristofor a realizat ca "viata atirna de un fir de par".
"Am trait zece ani la Beijing. Sint cunoscator de limba chineza. Tocmai de aici mi s-a infiripat dragostea pentru tari ca India, Singapore, Hong-Kong, Japonia si Coreea de Sud. Astfel, impreuna cu familia, am decis sa mergem de fiecare data in sudul Thailandei, pentru a ne relaxa", si-a inceput Stefan povestea.

Din nefericire, insula de vis a sotilor Cristofor, situata la circa 800 de kilometri de Bangkok, s-a transformat intr-o clipa in cel mai teribil dintre cercurile Iadului lui Dante. "In mod normal, trebuia sa vina si fiica mea, Mihaela. N-a putut face deplasarea, intrucit a avut ceva probleme la serviciu. In aceste conditii, am plecat eu cu sotia, alaturi de cumnatii mei. Acum imi pare bine ca n-am luat-o cu noi", ne-a spus Cristofor.

S-a intimplat in ultima zi a sejurului

Cei patru s-au distrat de minune, pret de o saptamina, in zona plajelor de pe insula. Au sarbatorit si Craciunul, cu cozonac si vin rosu adus de-acasa. Totul a decurs bine pina in ziua de 26 decembrie, cind grupul trebuia sa se intoarca in Romania. Apa marii, de un turcoaz ireal, n-a anuntat nenorocirea care urma sa se intimple. "Era ultima zi a sejurului nostru. Dimineata, la ora 7.58, am simtit cu totii un cutremur. Apreciez ca a fost de 5,2 - 5,5 pe scara Richter. Ne treziseram cu totii, urmind sa mergem la masa, iar apoi la plaja. Cu toate ca stiam ce inseamna valurile tsunami, n-am realizat nici un moment consecintele cutremurului. Asta pentru ca aceste valuri se produceau de obicei in Oceanul Pacific, nu in Oceanul Indian", ne-a marturisit omul de afaceri.

"Venea spre tarm cu un uruit asurzitor"

Cristofor a servit micul-dejun de unul singur, luind-o apoi spre plaja Patong: "Ceilalti leneveau in paturi. Era ora zece dimineata. O ora matinala pentru a face plaja. Nu era foarte multa lume in apropierea marii. Marea era linistita, cerul fiind de un albastru stralucitor. Cred ca erau vreo 30 de grade Celsius.
M-am asezat pe sezlong, la circa 20 de metri de apa. Alaturi de mine se aflau numerosi turisti straini, care inchiriau scutere de apa. Altii plecasera in excursii cu barcile localnicilor catre insulele din imediata vecinatate a statiunii". In vreme ce rasfoia paginile unor ziare locale cu editie in limba engleza, a avut o senzatie extrem de ciudata: "Marea Andaman se golise de apa pe o distanta de vreo 600 de metri. In citeva minute, apa s-a retras complet! Fenomen care nu se poate explica. M-am speriat. Mi se taiase respiratia. Totusi, am avut puterea sa ma ridic. Am vazut la orizont o fisie maron-rosiatica. Se indrepta cu repeziciune spre tarm, cu un uruit asurzitor, dind senzatia ca se crapa pamintul. De cind am vazut acele valuri, acea mare golita, in care ramasesera nisipul si pestii morti, am cosmaruri in fiecare noapte".

"Palierul se umpluse de singe"

Primul lucru la care s-a gindit in acele momente a fost "sa fug cit mai tare". Si-a abandonat ochelarii de vedere pe plaja, a tipat in engleza la ceilalti turisti si a luat-o la goana spre hotel: "Eram in pantaloni scurti. Valul a venit in trei secvente, la distanta de citeva secunde, dar care mie mi s-au parut a fi ore. Primul val s-a spart inainte sa ma ajunga. Al doilea m-a gasit la vreo 300 de metri de mare. In holul hotelului se aflau multi turisti, inclusiv sotia mea si cumnatii mei, care luau micul-dejun.

Am strigat tare si raspicat: "Vine apa, sa fugim spre etajele superioare!". Nu vreau sa par deplasat, dar am simtit in ceafa valul care inghitea ce intilnea in cale. Am vazut oameni care s-au impiedicat in motociclete, in lazi, in diverse lucruri, oameni care au murit in fata mea. Initial, familia a avut senzatia ca au venit teroristii care trag cu arme automate: "Ce teroristi? Cine sint cei care trag?", spunea sotia mea. Nici nu ajunsesem la etajul intii si tot parterul era deja inundat. Apa a atins aproape doi metri. Ne-am oprit la etajul trei, unde aveam camerele. Eram cu familia si cu 20 de turisti, inclusiv cu bucatarul indian care nu se mai oprea sa-mi sarute mina, drept multumire ca-i salvasem viata. Multi oameni aveau rani adinci pe picioare. Am creat un fel de spital de campanie. Tot palierul se umpluse de singe. Pentru a salva ranitii, am facut bandaje si pansamente din cearsafuri si prosoape".

"Mirosea a mort si a gunoaie"

Dupa 30 de minute, Cristofor a incercat sa-si sune fiica, dar Mihaela avea telefonul inchis: "Am mai stat jumatate de ora in hotel, apoi am coborit in strada. Peisajul era apocaliptic. Tipetele ranitilor erau amestecate cu strigatele celor ce-si cautau familiile, cu sirenele infioratoare ale masinilor care aveau alarmele pornite, cu claxoanele ramase in functiune. Apa se retrasese, ajungind la 50 de centimetri. Totul a durat vreo jumatate de ora: de la 10.00 la 10.30. Pe strada erau pesti vii amestecati cu cadavre, raniti care gemeau, mormane de metal amestecate cu dulapuri, canapele, paturi, barci si scutere. Drumurile erau impracticabile, fiind acoperite de mil".
Cei patru romani au parasit hotelul la orele dupa-amiezii, refugiindu-se spre zonele mai inalte. "Temperatura urcase pina la 35 de grade Celsius. Incepusera acele mirosuri ingrozitoare. Mirosea a mort, a gunoaie, a resturi menajere, a canale sparte, a sobolani...".

Sotii Cristofor, impreuna cu rudele lor, au ajuns la aeroport de-abia in ziua urmatoare. Dupa trei ore de asteptare, ei s-au imbarcat intr-un avion cu destinatia Bangkok: "Ca prin minune s-au auzit numele noastre in statia de amplificare a aeroportului. Erau pocite, distorsionate. Cred ca ar trebui sa joc la loto numerele 220, 221, 222 si 223. Pacat ca sint prea mari pentru loto 6/49", a incercat sa glumeasca Stefan.
Cu toate ca s-a nascut a doua oara, asa cum ne-a marturisit, Cristofor este decis sa viziteze Thailanda si la sfirsitul acestui an: "Si sotia mea vrea sa revina acolo. Am petrecut prea multe clipe frumoase la Phuket, ca sa abandonam acea insula de vis, desi port cu mine permanent acea gheara a fricii care vrea sa ma apuce de git. Noptile noastre sint, practic, noptile albe de la Sankt Petersburg".

Mesajele primite ieri la redactie

Apelul adresat ieri de EVZ cititorilor nu a ramas fara ecou. Pe adresa de e-mail tsunami@expres.ro (valabila in continuare daca aveti ceva de semnalat) s-au primit trei mesaje care contin precizari importante. Unul dintre ele a fost dezvoltat intr-o poveste impresionanta, pe care o puteti citit in aceasta pagina.

• "Am citit cu interes materialele prezentate in cotidianul dv. referitoare la catastrofa din 26 decembrie 2004. Ma numesc Stefan Cristofor, cel care impreuna cu familia a fost martorul tragediei, fiind prezent in Thailanda - Phuket la data de 26 decembrie 2004, si fiind practic primii romani care s-au intors din infern, in dimineata de 28 decembrie 2004, cind am aterizat la Otopeni. Daca mai aveti nevoie de informatii/ poze/ detalii va stau cu placere la dispozitie.
Cu stima, Stefan Cristofor."

• "Referitor la lista cu cele sase disparute sau repatriate, vreau sa va anunt ca una dintre cele care figureaza la disparute, respectiv Lazar Carmen, este cumnata mea si este OK. Se afla in Phuket, cu prietenul ei Andrei Postoaca de la firma Ipsos. Au scapat "la mustata" si acum se afla la circa 300 km de locul tragediei. Am vorbit cu ei la telefon in jurul datei de 30 decembrie, atunci cind au reusit in sfirsit sa sune.
Claudiu Silaghi, Satu Mare"

• "Va scriu ca urmare a articolului dv. din ziar cu privire la persoanele disparute in Thailanda. Una dintre ele este cea mai buna prietena a mea. Ea a scapat impreuna cu sotul. Am vorbit de nenumarate ori la telefon cu ea de cind s-a intimplat nenorocirea. Se intorc acasa pe 9 ianuarie, cum era programat. Sint impreuna cu alti doi romani acolo. Numele ei (asa cum apare si pe lista) este Mititelu Maria Cristina, virsta 33 de ani. Sotul ei se numeste Mihoc Horea. Toti sint bine.
O zi buna, Beatrice Manea"

• "Numele meu este Petariu Ion Marcela si as vrea sa va comunic faptul ca in momentul de fata sint acasa (in Stockholm), eu si sotul meu parasind Thailanda in data de 24 decembrie, ora 12.55 (ora locala), cu o cursa Britania, apartinind agentiei de turism suedeze Fritids - care a organizat sejurul. Nu stiu daca va ajuta cu ceva aceasta informatie, dar sint foarte curioasa sa aflu de ce numele meu figureaza in ziarul dvs.
Cu respect, Petariu Marcela"

• Dragi redactori de la "Evenimentul zilei", citind astăzi pe Internet articolul "Valul venea ca un diavol, să ne inghită", am descoperit cu mirare că numele meu figurează pe lista celor 39 de romani dispăruti in Phuket. Am vizitat intr-adevăr insula, dar in aprilie 2004, impreună cu familia, după care ne-am intors in Dubai, unde locuim in prezent. Din fericire, la sfirsitul lunii decembrie eram destul de departe de continentul asiatic.
In speranta că numele meu nu va apărea si pe listele din Maldive, Malaysia sau Indonezia, pe care le-am vizitat in 2004, vă urez toate cele bune din Dubai.
Radu Maftei"

Bilantul disparutilor ramine la 6 persoane

Numarul cetatenilor romani dati disparuti in catastrofa din Asia de sud-est a ramas si ieri la sase, potrivit unor surse oficiale din Ministerul Afacerilor Externe. In acelasi timp insa a mai aparut un nume in afara celor care se aflau pe listele cu romanii aflati in regiune in momentul producerii dezastrului, intocmite de MAE, cu sprijinul ANAT. Este vorba de Munteanu Mihnea, un tinar care se afla pe un vas de croaziera, si care si-a anuntat familia ca este bine sanatos.

Elevul lui Lucescu, surprins de val in pat

Zvonimir Vukici, mijlocasul sirb al echipei ucrainene de fotbal Sahtior Donetk, a facut o alegere neinspirata pentru petrecerea vacantei. Elevul lui Mircea Lucescu se afla in Insulele Maldive cind s-a produs tragedia. "Era 9 dimineata cind apa a patruns in camera, iar eu ma aflam inca in pat. Am in continuare cosmaruri legate de acele zile", a marturisit fotbalistul sirb.
Alti trei jucatori de la Sahtior Donetk - romanii Cosmin Barcauan, Flavius Stoican si Razvan Rat - au avut ca destinatie de vacanta Insulele Maldive. Ei au parasit insa locul cu patru zile inainte de cutremur, pentru a petrece Craciunul alaturi de familii.