Inainte de 1989, elevii erau pionieri. Azi, sint doar elevi. Ca si pionierii, si elevii de astazi il privesc cu uimire pe profesorul de mate cum preda dupa foi ingalbenite de vreme.

"Mi-e teama ca nu s-a schimbat prea mult in ceea ce priveste 'profilul>> generic al elevului si studentului din ’89 incoace - semn ca reforma invatamintului, impinsa cu zvicneli si poticneli de tot soiul de meandre, de mai bine de zece ani, e inca departe de a fi ajuns la tinta", spune conf. dr. Liviu Papadima, decanul Facultatii de Litere din cadrul Universitatii din Bucuresti.

Exista o programa nationala destul de buna, dar profesorii nu o aplica, pentru ca nu stiu sau pentru ca nu sint pregatiti suficient. "E drept, sint profesori care s-au schimbat si fac ore interesante, la care n-ai timp sa te plictisesti. Dar sint inca destui din ceilalti", spune profesorul Octavian Patrascu, expert la Consiliul National pentru Curriculum. Majoritatea profesorilor predau dupa metode invechite. Nu e singura inadecvare a sistemului educational romanesc.

Prea sus ca sa privim atent jos

"Diferenta esentiala dintre invatamintul din Romania si cel din Occident este aceea ca al nostru e facut pentru copii geniali, in vreme ce acolo, invatamintul e realmente unul de masa", spune Sorin Ionita, director executiv al Societatii Academice Romane. Standardele nerealiste sint o alta cauza, asadar, pentru care invatamintul romanesc este unul neperformant. "Nu am avut taria sa facem un invatamint pentru toata lumea. Avem un invatamint elitist, or, aceasta filosofie este una gresita", adauga Sorin Ionita. Tot el invoca date socante din ultima statistica a OECD: 42% dintre adultii din Romania sint analfabeti functional. In plus, mai spune directorul executiv al SAR, "in realitate, in Romania, doar 10-15% dintre elevi iau Bac-ul. Restul, pina la 80-90%, copiaza si triseaza".

Desi au trecut mai bine de 15 ani de la momentul 1989, nu s-au schimbat prea multe.

Avea cravata lui si era pionier

• purta o uniforma de un bleumarin sters (fetele purtau bentita regulamentara, iar baietii erau tunsi scurt)

• avea cam sase ore pe zi de luni pina simbata, invatind matematica, romana, chimie, fizica, dar si economie politica si socialism stiintific si, obligatoriu, rusa

• toamna si, uneori, primavara, mergea in practica; la cules de porumb sau de mere; ca sa se invete cu munca

• invata dupa manuale unice, care nu trebuiau cumparate

• primea lectii de la profesori dupa metode de predare "vechi, dar verificate de-a lungul timpului", cum spune profesorul Octavian Patrascu, expert la Consiliul National pentru Curriculum

• baietii faceau traforaj, iar fetele invatau sa croseteze

• purta cravata, iar cel mai destoinic dintre ei snur de comandant

• nu stia ce e celularul

• toti pionierii trebuiau sa ia examenele; partidul nu trebuia sa educe lenesi.

Elev modern in scoala invechita

• nu poarta uniforma si se imbraca uneori vulgar (fetele nu mai poarta bentita, dar se vopsesc si se tund "la moda"; baietii nu sint obligati sa se tunda scurt, insa o fac pentru ca le place); doar unele scoli au impus uniforma, printr-un regulament intern

• scolarul de azi are 6-7 ore pe zi. Acum face si "ore optionale", pe care nu si le alege el, ci profesorii sau dirigintii, pentru a "salva" catedre

• profesorul isi alege manualele, ele fiind "alternative"; parintii elevului trebuie sa le plateasca; acestea costa citeva sute de mii, in functie de editura

• evaluarea elevilor are inca deficiente; multi, desi nu merita, trebuie sa ia capacitatea, sa aiba nota buna la Bac

• nu iese din scoala competent si nu are mobilitate, desi are programe care normeaza capacitati si competente

• nu beneficiaza de regula de metode active de predare-invatare, pentru ca acestea le sint straine profesorilor.

Elevii romani, anonimi internationali de 10 ani
Statistici prestigioase darima mituri ale excelentei educationale romanesti. Realitatea nefardata arata ca elevii romani nu stiu lucruri elementare.

Evaluaile realizate de Institutul de Stiinte ale Educatiei Mondiale au inceput in 1995. Fata de alte tari, Romania are cheltuieli publice extrem de mici pentru educatie. Germania da 480 de dolari pe cap de locuitor, Marea Britanie ofera aproximativ 650 de dolari, iar Franta, peste 700 de dolari. Romania da doar 55 de dolari pentru educatie. "Banii dati pentru educatie isi pun amprenta asupra sistemului. Daca vrem rezultate mai bune, atunci trebuie sa oferim mai mult", spune Gabriela Noveanu, coordonatorul studiilor TIMSS si PIRLS.

Departe de virf

• La evaluarile elevilor din clasa a VIII-a (TIMSS) din 1995, Romania a ocupat locul 34 la matematica si 31 la stiinte, clasindu-se spre sfirsitul topului. In schimb, Anglia a ocupat locul 25 la matematica si 10 la stiinte, iar Franta - 13 la matematica si 28 la stiinte. "Astfel, din ’95 si pina astazi, Romania intr-adevar stagneaza, deoarece rezultatele elevilor au ramas aceleasi. Este evident ca lipseste dorinta de a invata", mai afirma Gabriela Noveanu.

• La testele PIRLS, de intelegere a unui text scris, elevii din clasa a IV-a din Romania s-au situat pe locul 22 din cele 33 de tari participante. Ei trebuiau sa extraga informatii din texte citite la prima vedere, sa evalueze limbajul si continutul literar si informational al textului, formulind, in final, concluzii.

• PISA sau Programul de Evaluare Internationala a Elevilor de 15 ani arata ca performantele la citire, matematica si stiinte au clasat Romania sub media internationala, fiind intrecuta de 33 de tari si depasind doar opt.

• La studiile TIMSS, prin care au fost testate performantele la matematica, fizica, chimie, biologie si geografie, elevii romani din clasa a VIII-a au ocupat locul 25 din cele 38 de tari participante.

• Doar 4% dintre ei ar putea fi inclusi printre elevii avansati. Spre deosebire de Romania, 44% dintre elevii din Singapore, 38% din China, 35% din Coreea si 24% din Japonia au fost incadrati ca avansati.

Occidentul ca reper

Sistemul educational occidental e cu mult mai performant si mai adecvat la realitate decit este cel romanesc. "Adecvarea lui este stratificata. Programele scolare de acolo sint facute pe mai multe niveluri, iar resursele sint bine plasate", spune Sorin Ionita. Occidentalii, explica Ionita, bifeaza standardele minime, iar cei din mijloc si cei mai slabi de acolo sint mai buni decit elevii romani situati la acelasi nivel. "In realitate, educatia e din ce in ce mai legata de piata muncii. Asta nu prea se intelege la noi. Problemele vor fi in Romania din ce in ce mai serioase, pe masura ce economia va deveni mai dinamica", adauga Ionita.

Educatia intr-o tara fara proiect de viitor
Sorin Antohi, Profesor, Central European University, Budapesta

Asa cum am scris in repetate rinduri, Romania plateste greu lipsa unui proiect endogen de viitor. Proiectul exogen exista acum: ni-l baga pe git Uniunea Europeana, care ne fierbe si ne admonesteaza pina in ultima clipa, fiindca nu are (pe buna dreptate!) incredere in noi. Dar acest proiect, din pacate, are alte prioritati decit educatia, fiindca aceasta - ca si coeziunea ori protectia sociala - nu revine in atentia clasei politice si a mediilor decit in momente de criza majora. Dezinteresul fata de viitorul colectiv nu este o specialitate romaneasca: recenta revolta a mahalalelor franceze a scos in evidenta criza structurala a unei republici esuate in demagogie si cinism, in ipocrizie si dispret fata de singurele forme de integrare - educatia si munca.

O tara debusolata

Chestiunea e insa cu atit mai grava intr-o tara care nu se descompune incet - ca Franta si, in genere, ca Occidentul -, ci intr-o tara debusolata, subinstitutionalizata si disfunctionala, care a trecut brusc de la delirul despre "viitorul luminos", in care nu mai credeau, in 1989, nici Ceausestii, la o preocupare exclusiva si reactiva pentru prezentul continuu, cu vagi amintiri, mai ales fictive, despre un trecut pe zi ce trece mai indiferent, precum si cu o viziune despre viitor facuta din angoasa, dezafectare, cinism si reverie (ultima fiind legata adesea de o alta arie geografica, nu de cea "mioritica"). Daca unii romani mai cred in viitor, ei se gasesc, de regula, intr-una dintre urmatoarele situatii: au emigrat deja; se pregatesc s-o faca; s-au imbogatit pe cai suspecte.

Peisaj cenusiu

Copiii si tinerii vad ca legatura dintre un parcurs educativ reusit si o viata cumpatat-confortabila e mai curind invers proportionala, in special atunci cind nu ai pile; la virful sistemului educativ, aceasta e si experienta celor intorsi de la studii - chiar stralucite - in strainatate. Parintii nu mai au argumente sa-si indemne copiii, fiindca nici vietile lor nu pot fi date de exemplu: daca lucreaza intr-un sector bugetar, nu iau spaga (nu accepta ori nu li se da), nici nu au alte forme de venit, sint dovada ca nici munca onesta nu ajuta. Dascalii si-au pierdut autoritatea: mai intii fiindca majoritatea mediocra nu o avea nici sub comunism, cind se adapostea cum putea in spatele unui partid-stat pentru care inculcarea si monitorizarea obedientei erau vitale; apoi fiindca, dupa 1989, autoritatea trebuia construita exclusiv pe competenta profesionala si un nivel de trai niciodata asigurat de un stat inconstient de zgircit cu aceia care ii pregatesc viitorul; in fine, fiindca societatea romaneasca postcomunista are drept unica valoare banul, iar drept unic ideal consumul - sa nu ne lasam inselati de sondajele care pun Biserica in topul preferintelor populatiei, nici de iconitele arborate in taxiurile cu aparat de taxat trucat ori asezate pe biroul oamenilor de afaceri care tocmai te insala. Sindicatele s-au aflat mereu in pierdere de viteza in toate domeniile economico-sociale, fiind fagocitate, instrumentalizate si in final absorbite de partidele politice, niste asociatii foarte putin politice in fond, cu ideologii confuze si instabile, conduse de grupari de "baronii si lipsite de alta masa de manevra.

O chestiune marginala

Educatia era si este cu totul marginala in programele electorale si in cele de guvernare; iar cind se vorbeste de educatie, de la prescolar la postuniversitar, se vorbeste diletant si demagogic - rari sint profesionistii educatiei care au rezistat mult timp in clasa politica, oricite compromisuri au fost dispusi sa accepte, de citeva ori in numele unui bine mai inalt; vorbesc de profesionistii veritabili, desigur.

Tentativa de reforma

Reformele educatiei nu au lipsit. Am fost si eu implicat in doua rinduri, ca director general al invatamintului preuniversitar sub ministeriatul scurt al unuia dintre mentorii mei, Mihai Sora (ianuarie-iunie 1990), apoi in aceeasi functie, iar ulterior, ca principal consilier al ministrului Gheorghe Stefan (desi, din noiembrie 1990, am trait la Paris), pina la debarcarea de catre mineri a guvernului Roman, in 1991; incepind din 1990, timp de trei ani, am colaborat strins cu echipa Bancii Mondiale, in calitate de consultant pentru reforma educatiei si cercetarii in fosta Europa sovietizata (pentru fosta Uniune Sovietica lucra un coleg rus). Dar, chiar cind unele nuclee locale de expertiza s-au constituit pina la urma si in Romania, dupa ani de tatonari diletante si contraproductive, adesea sub presiunea strazii si intotdeauna fara bugete realiste - au aparut chiar specialisti respectabili in mai multe domenii relevante, de la cercetarea pedagogica fundamentala la elaborarea de politici educative, curricula, manuale alternative etc. -, profesionistii educatiei si societatea insasi au fost invinsi de o clasa politica lipsita de viziune. Neavind un proiect de viitor pentru tara, politicienii nostri n-au putut avea unul pentru educatie si cercetare. Ironia istoriei este ca multi dintre fruntasii politici ai Romaniei postcomuniste provin din invatamint si cercetare.

Greva inevitabila

Asa s-a ajuns la actuala situatie. Greva personalului din invatamint, prelungita, cuprinzatoare si cu elemente dramatice (ca greva foamei), surprinzatoare pe fundalul apatiei generale a bugetarilor si in contextul emigratiei masive care ne-a lasat practic fara someri in jalnica noastra economie, sanctioneaza saisprezece ani de criza, nu doar proiectul de buget pe anul 2006. Cu alte cuvinte, pentru a prelua formula pe care am folosit-o intr-o analiza generala a "situatiunii", greva aceasta ne reaminteste ca am irosit inca o jumatate de generatie istorica. Si nu sint decit trei generatii pe secol!

Reforma scolilor e aminata perpetuu

Mai multe schimbari in invatamintul universitar, mai putine in invatamintul preuniversitar. De la inceputul acestui an, guvernul Tariceanu a acordat o mai mare atentie reformei din universitati si a lasat la urma reforma din scoli.

In timp ce universitatile au trecut de la sistemul de invatamint de patru ani la cel de trei ani, studiile de masterat si doctorat fiind si ele reformate, in scoli nu s-a schimbat nimic. Fostul ministru al Educatiei Mircea Miclea a lasat la stadiul de vorbe toate schimbarile pe care le anuntase pentru invatamintul preuniversitar. A promis modificarea programei scolare, reducerea numarului de ore si imputinarea materiei, dar si schimbarea criteriilor dupa care vor fi alese manualele scolare. Pina in prezent, nimic din toate acestea nu s-a realizat. Mircea Miclea si-a dat demisia pe motiv ca nu a obtinut de la buget finantare suficienta pentru reforma pe care voia sa o faca. Numit de aproape o luna, noul ministru al Educatiei, Mihail Hardau, nu a facut nimic pentru a incepe reforma propusa in campania electorala de guvernul din care si el face parte. Descentralizarea scolilor a ramas si ea la stadiul de proiect; cit despre punerea in practica a legilor privind calitatea in invatamint, nici nu poate fi vorba deocamdata.

Ce trebuie facut:

• schimbarea programei scolare
• micsorarea numarului de ore de curs
• modificarea procedurii de alegere a manualelor scolare
• descentralizarea scolilor
• schimbarea modului de numire a directorilor si a inspectorilor scolari.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.